ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2019

HOTĂRÂRE

14.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 321/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 16.05.2018, petenta A. a solicitat punerea sub interdicție judecătorească a intimatului B. și numirea acesteia în calitate de tutore.

În motivare, a arătat că este soția numitului B., condamnat în anul 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, aflat în prezent în executarea măsurii de siguranță a internării medicale la Spitalul C.

Prin Sentința civilă nr. 1607 din 25 septembrie 2018, Judecătoria Deta a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

În motivarea soluției, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 936 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție teritorială aceasta își are domiciliul.

Cum intimatul are domiciliul în jud. Dâmbovița, în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște, s-a apreciat că prezenta acțiune este în competența teritorială a acestei instanțe. Faptul că, în prezent, acesta se află în executarea unei măsuri de siguranță (internarea medicală prev.de art. 110 C. pen.) nu este de natură să modifice competența de soluționare a cererii.

Prin Sentința nr. 4213 din 13 decembrie 2018, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că dispozițiile art. 936 C. proc. civ., evocate anterior, constituie o normă specială de competență teritorială absolută, o normă de ordine publică ce se află în corelație directă cu dispozițiile art. 114 C. proc. civ. potrivit cărora: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Referitor la noțiunea de "domiciliu", s-a arătat că practica judiciară are în vedere locuința unde se găsește în fapt o persoană, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare. Aceasta întrucât, mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

S-a mai apreciat că, în astfel de cauze, cercetările nu pot fi realizate decât de Parchetul de pe lângă Judecătoria unde se află efectiv pârâtul, iar audierea nu se poate realiza de o instanță aflată la sute de kilometri de locul unde se află pârâtul. De asemenea, ancheta socială este întocmită de Autoritatea Tutelară de la locul unde acesta se găsește.

Sub acest aspect, instanța a reținut că cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, intimatul se află internat în Spitalul C., jud. Timiș și a fost ascultat de Judecătoria Deta.

Faptul că acesta are domiciliul în cartea de identitate pe raza Judecătoriei Târgoviște nu are relevanță, atâta vreme cât la momentul introducerii cererii, cât și pe parcursul cercetărilor, acesta a fost internat în Spitalul C., jud. Timiș pe raza Judecătoriei Deta.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de punere sub interdicție judecătorească revine Judecătoriei Deta, pentru considerentele ce succed:

Obiectul judecății îl constituie punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, respectiv a intimatului B., care se află, în prezent, în executarea măsurii de siguranță a internării medicale la Spitalul C., din județul Timiș.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul." În completare, art. 114 din același cod stipulează: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punerii sub interdicție a unei persoane aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în situația de față, cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată pe o durată nedeterminată într-o unitate spitalicească ca urmare a punerii în aplicare a unei măsuri de siguranță, stabilită printr-o hotărâre judecătorească penală.

Astfel cum este reglementat în art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde acesta declară că își are locuința principală. Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din același act normativ.

Instanța reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, această noțiune trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Din actele dosarului, rezultă că intimatul B. se afla, la data înregistrării acțiunii - 16.05.2018, la Spitalul C., din județul Timiș, în executarea măsurii de siguranță a internării medicale, dispusă pe o durată nedeterminată, ca urmare a condamnării acestuia, în anul 2008, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În vederea soluționării cererii de punere sub interdicție, cercetările necesare cu privire la situația pârâtului au fost realizate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta. De asemenea, raportul de expertiză psihiatrică care a examinat clinic cazul a fost întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, pentru a se aprecia asupra oportunității aplicării punerii sub interdicție.

Față de toate aceste împrejurări, în scopul determinării competenței teritoriale, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în cartea de identitate, respectiv județ Dâmbovița, apare ca fiind lipsit de relevanță.

Cum intimatul locuiește efectiv în județul Timiș, la Spitalul C., care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Deta, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de punere sub interdicție judecătorească a acestuia.