ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1191/2017

Decizia nr. 1191/2017

Asupra conflictului de competență de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei

Craiova, la data de 30 martie 2017, sub nr. x/315/2017,

reclamantul

A. a solicitat înlocuirea sa din calitatea de curator al pârâtei B. cu pârâta C.

În fapt, se arată că prin

sentința civilă nr. 2370 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei sectorului

6 București s-a dispus punerea sub interdicție a numitei B.,

persoană cu handicap grav conform certificatului de expertiză

medicala a persoanelor cu handicap, care necesita protecție specială

din 14 decembrie 2000. în baza dispoziției nr. 30260 din 19 decembrie 2007

emisă de Primăria sectorului 6 București, reclamantul A. a fost

numit tutore al interzisului judecătoresc B.

Precizează că, în prezent nu își

mai poate îndeplini atribuțiile de tutore stabilite prin dispoziția

mai sus menționată, întrucât starea medicală nu îi mai permite,

așa cum reiese din actele medicale atașate la prezenta, motiv pentru

care, în baza art. 184 din N.C.C., solicită înlocuirea curatorului.

Totodată, solicită să se dispună

ca autoritatea tutelară Târgoviște să elibereze o dispoziție

de curatelă, prin care să fie numit un nou curator pentru

B., în persoana nepoatei reclamantului, C.

În drept, își întemeiază

cererea pe disp. art. 184 din Legea nr. 278/2009 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1758

din 08 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Târgoviște

a fost admisă excepția necompetenței teritoriale

exclusive a Judecătoriei Târgoviște și declinarea

competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului

6 București.

Instanța a reținut că

instanța de tutelă care a dispus punerea sub interdicție a

numitei B. este Judecătoria sectorului 6 București, toate

dispozițiile privind exercitarea tutelei și înlocuirea tutorelui

revenindu-i acesteia, așa cum rezultă din interpretarea disp. art.

940 C. proc. civ. ce face trimitere la dispozițiile C. civ.

La data de 15 mai 2017 dosarul a fost

înregistrai pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, sub nr. x/315/2017.

Prin sentința civilă nr. 5267

din 14 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 6

București,

a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale, invocată din oficiu de instanță fiind

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgoviște.

Instanța a reținut, în sinteză,

că art. 106 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești nu reprezintă o normă

derogatorie de la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., acest text de lege neinstituind

o normă specială de competență. Astfel, coroborând cu

dispozițiile art.106 alin. (3) din regulament alin. (1) al acestui articol

își găsește aplicabilitatea în situația în care

instanța este competentă teritorial potrivit dispozițiile art.

114 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că domiciliul persoanei

ocrotite se află în Târgoviște, în baza art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei sectorului 6 București și a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Târgoviște.

Analizând conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecata a fost legal sesizată, în

baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea introductivă,

înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 30 martie

2017, reclamantul A. a solicitat înlocuirea sa din calitatea de tutore al interzisului

judecătoresc B., numit prin Decizia civilă nr. 30260 din 18 decembrie

2007 a Primăriei sectorului 6 București și numirea pârâtei C. în

calitate de tutore al acestuia.

Se reține că, în raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la

instituția tutelei interzisului, reglementată de Titlul III al C.

civ., intitulat „Ocrotirea persoanei juridice.

Art. 107 alin. (1) C. civ. prevede că procedurile

prevăzute de C. civ., privind ocrotirea persoanei fizice sunt de

competența instanței de tutelă și de familie stabilite

potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutela.

Totodată, în temeiul art. 94 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., judecător iile judecă în primă

instanță cererile date de C. civ. în competența instanței

de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege

se prevede în mod expres altfel, iar potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ.,

„Dacă prin lege nu se dispune altfel, cererile privind ocrotirea persoanei

fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și

de familie, se soluționează de instanța în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau

reședința persoana ocrotită."

Prin art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., se prevede

că până la organizarea instanțelor de tutelă și

familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele

specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe

de tutelă și familie, având competența stabilită potrivii:

C. civ., C. proc. civ., Legii nr. 76/2012, precum și reglementărilor

speciale în vigoare.

Având în vedere obiectul cauzei deduse

judecății, înlocuire tutore, se constată că, în

conformitate cu prevederile legale sus-menționate, competența de

soluționare a cauzei revine judecătoriei în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau

reședința persoana ocrotită, competență exclusivă

reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având

caracter de competență de ordine publică.

În privința noțiunii de domiciliu se

reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 114

alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu

se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit de fapt, în

localitatea în care trăiește, scopul dispozițiilor legale

referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din dispozițiile art.

153 și urm. C. proc. civ., fiind acela ca părțile aliate în

litigiu să poată fi înștiințate de existența

procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare.

De asemenea dispozițiile art. 114 alin.

(1) C. proc. civ. trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum

este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor Ia identificarea

persoanei fizice.

Conform art. 87 din C. civ. în vigoare „domiciliul

unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și

libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară

că își are locuința principală". în aceiași sens,

al locuinței declarate ca locuință principală a fost modificată

și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr.

97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele

de identitate ale cetățenilor români.

Totodată, deși potrivit art. 91

alin, (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reședinței se face cu

mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3)

al aceluiași articol, prin raportare Ia

alin. (2) al art. 91 C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o

altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă

persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

În speță, Înalta Curte reține

că, așa cum rezultă din copia cărții de identitate

aflată la fila 6 în Dosarul nr. x/315/3017 al Judecătoriei

Târgoviște, persoana pusă sub interdicție, numita B., la data

sesizării Judecătoriei Târgoviște, respectiv 30 martie 2017,

avea domiciliul în mun. Târgoviște din data de 17 noiembrie 2008,

domiciliul acesteia fiind schimbat ulterior punerii sub interdicție prin

sentința civilă nr. 2370 din 04 aprilie 2007 a Judecătoriei sectorului

6 București și numirii reclamantului A. în calitate de tutore prin Decizia

nr. 30260 din 18 decembrie 2007 a Primăriei sectorului 6 București.

Se mai constată că, la data

formulării prezentei cereri de chemare în judecată, mențiunile

cuprinse în cartea de identitate a persoanei puse sub interdicție

corespund cu situația locuirii efective în municipiul Târgoviște,

nefiind contestată de părțile din dosar, iar domiciliul

persoanei interzise este identic cu domiciliul tutorelui A.

În consecință, în raport de

dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu

dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu

situația de fapt ce rezultă din probele administrate, se

constată că domiciliul procesual al persoanei puse sub

interdicție este același cu domiciliul ce rezultă din

interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. civ.

și art. 171 C. civ., în temeiul cărora interzisul judecătoresc

pus sub tutelă își are domiciliul la tutore.

În concluzie, față de cele

sus-menționate, revine Judecătoriei Târgoviște competența

teritorială de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 iulie 2017.