ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2206/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2206/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cererii de față, are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 12 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 164 și urm. C. civ.

Prima instanță învestită, Judecătoria Sectorului 5 București a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale și, prin Sentința civilă nr. 8457 din 22 noiembrie 2018, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 936 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliu, iar în aprecierea noțiunii de "domiciliu", în sens procesual, a avut în vedere locul unde persoana fizică locuiește efectiv.

Astfel, reținând că din susținerile părților și din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâta locuia la momentul introducerii acțiunii în Pitești, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Investită prin declinare, Judecătoria Pitești, prin Sentința civilă nr. 5894 din 10 octombrie 2019 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Judecătoria Pitești a reținut că, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, iar în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Instanța a reținut că noțiunea de domiciliu nu poate avea alt sens decât cel consacrat prin dispozițiile C. civ., faptul că persoana ocrotită se află internată într-o unitate specializată aflată într-o altă localitate neputând atrage consecința considerării acestei din urmă localități ca fiind localitatea de domiciliu.

Având în vedere că, potrivit copiei cărții de identitate, persoana ocrotită are domiciliul în București, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul judecății îl constituie punerea sub interdicție judecătorească a unei persoane, respectiv a pârâtei B., care, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, se află internată în Centrul de îngrijire vârstnici C. S.R.L., cu sediul în Pitești.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul" .

Aceste prevederi reglementează o normă specială de competență teritorială absolută în materia punerii sub interdicție, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice. Astfel, competența de soluționare a cererii de punerii sub interdicție a unei persoane aparține instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competență privește interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu.

Domiciliul persoanei fizice, astfel cum este reglementat de art. 87 C. civ., este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus vizează locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, această noțiune trebuie interpretată în sens larg, neprezentând relevanță acea locuință a persoanei care este menționată în actul de identitate, ci locuința ei efectivă.

În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, persoana a cărei punere sub interdicție se solicită, se află internată în Centrul de îngrijire vârstnici C. S.R.L., cu sediul în Pitești.

Față de această situație de fapt, în determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesitățile probatorii și la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanțe în raport de care domiciliul menționat în cartea de identitate apare ca fiind lipsit de relevanță.

Așa fiind, cum persoana în legătură cu care se solicită punerea sub interdicție locuiește efectiv în Pitești, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea ce face obiectul litigiului ce a generat prezentul conflict de competență.