ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1364/2017

Decizia nr. 1364/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apei Brașov, secția civilă, la data de 07 decembrie 2015, revizuentul Spitalul A. Brașov a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., revizuirea Deciziei civile nr. 1486 din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, ca fiind contrară cu Sentința civilă nr. 3232/CA/2013 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 5600/R/2013 a Curții de Apel Brașov și cu Sentința civilă nr. 1560/Mas din 13 noiembrie 2014 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 344/Ap/2015 a Curții de Apel Brașov.

Prin Decizia nr. 104 AP din 25 ianuarie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul Spitalul A. Brașov.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței competente, pentru următoarele motive: instanța de revizuire nu a dat eficiență normelor legale cu privire la competența de soluționare a cererii de revizuire, respingând în mod greșit excepția de necompetență materială a Curții de Apel; competența de soluționare a cererii de revizuire aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța de revizuire a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind existența unor hotărâri definitive potrivnice.

La data de 5 aprilie 2016, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10, care, prin rezoluția din 7 aprilie 2016, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., precum și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 octombrie 2016, fața de conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și de dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de revizuentul Spitalul A. Brașov împotriva Deciziei nr. 104 Ap din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, și a fixat termen de judecată pe fond, la data 16 noiembrie 2016, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 16 noiembrie 2016, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 27 septembrie 2017, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 16 mai 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, recurentul-revizuent Spitalul A. Brașov și intimatul B., deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 16 noiembrie 2016, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că, în cauză au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza întâi C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuentul Spitalul A. Brașov împotriva Deciziei nr. 104 Ap din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT