ÎCCJ — Contestație în anulare. Autoritate de lucru judecat

Contestație în anulare. Autoritate de lucru judecat Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - autoritate de lucru judecat C. proc . pen ., art . 386 După respingerea prin hotărârea definitivă a contestației în anulare, contestatorul nu poate introduce o nouă contestație întemeiată pe aceleași motive, întrucât, într-un atare caz, există autoritate de lucru judecat.

I.C.C.J ., secția penală, decizia nr . 3767 din 13 iunie 2006 Prin cererea înregistrată sub nr . 11272 din 20 martie 2006 pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție condamnatul M.C . a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr . 1071 din 20 februarie 2006 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, temeiul invocat fiind dispozițiile art . 386 lit . c) C. proc . pen . În motivarea contestației în anulare, petentul condamnat a arătat, în esență, că nu se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art . 174 - art . 175 alin. (1) lit . c) C. pen . pentru care s-a dispus condamnarea sa, iar instanța de recurs, prin decizia penală atacată, nu s-a pronunțat asupra unor cereri pe care le-a formulat și care ar fi fost de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului.

Curtea, examinând contestația în anulare, în raport cu actele și lucrările dosarului și normele legale incidente, reține următoarele: Prin sentința penală nr . 209 din 1 noiembrie 2005, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul M.C . pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în art . 174 - art . 175 alin. (1) lit . c) C. pen ., reținând că la 16 aprilie 2005 și-a lovit mama de mai multe ori, provocându-i leziuni grave care au determinat decesul acesteia. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr . 409 din 13 decembrie 2005. Prin decizia nr . 1071 din 20 februarie 2006, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins recursul inculpatului.

Împotriva deciziei penale definitive nr . 1071 din 20 februarie, condamnatul M.C . a formulat contestație în anulare la 9 martie 2006, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Cauza a format obiectul dosarului nr . 4254/1/2006 al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost soluționată prin decizia nr . 2627 din 26 aprilie 2006, în sensul că s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, deoarece s-a constatat că motivul invocat de condamnat, acela al reținerii nevinovăției sale, nu se înscrie între cazurile de contestație în anulare, expres și limitativ prevăzute în art . 386 C. proc . pen . S-a constatat, totodată, că nu au fost respectate de către condamnat nici dispozițiile art . 388 din același cod, privind termenul de formulare a contestației în anulare.

La 20 martie 2006, condamnatul M.C ., reiterând aceleași susțineri de nevinovăție cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost condamnat și invocând dispozițiile art . 386 lit . c) C. proc . pen ., a formulat o nouă contestație în anulare împotriva deciziei nr . 1071 din 20 februarie 2006, pronunțată de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, și care formează obiectul cauzei de față. Or, după respingerea definitivă a contestației în anulare, condamnatul nu mai poate introduce o nouă contestație bazată pe același motiv, așa cum a procedat în prezenta cauză, deoarece, într-o asemenea situație, există autoritate de lucru judecat.

În acest caz, decizia nr . 2627 din 26 aprilie 2006, prin care Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată inițial de condamnat, întemeiată pe cazul de contestație în anulare prevăzut în art . 386 lit . c) C. proc . pen ., fiind definitivă, se aplică regula non bis in idem , având în vedere că cel condamnat încearcă o nouă exercitare a aceleiași căi extraordinare de atac, bazată tot pe dispozițiile art . 386 lit . c) C. proc . pen ., revenind astfel, într-un mod neadmis de lege, asupra unei hotărâri definitive. În consecință, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.