ÎCCJ, decizie (scj.ro #84294)

Contestație în anulare. Autoritate de lucru judecat

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

- autoritate de lucru

judecat

C.

proc

.

pen

.,

art

. 386

După respingerea prin hotărârea definitivă a contestației în anulare,

contestatorul nu poate introduce o nouă contestație întemeiată pe aceleași

motive, întrucât, într-un atare caz, există autoritate de lucru judecat.

I.C.C.J

., secția penală,

decizia

nr

. 3767 din 13 iunie 2006

Prin cererea înregistrată sub

nr

. 11272 din 20 martie

2006 pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție condamnatul

M.C

. a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei

nr

. 1071 din 20 februarie 2006 a Secției

penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, temeiul invocat fiind

dispozițiile

art

. 386

lit

.

c) C.

proc

.

pen

.

În motivarea contestației în anulare, petentul condamnat a arătat, în esență,

că nu se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută în

art

. 174 -

art

.

175 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

.

pentru care s-a dispus condamnarea sa, iar instanța de recurs, prin decizia

penală atacată, nu s-a pronunțat asupra unor cereri pe care le-a formulat și

care ar fi fost de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția

procesului.

Curtea, examinând contestația în anulare, în raport cu actele și lucrările

dosarului și normele legale incidente, reține următoarele:

Prin sentința penală

nr

. 209 din 1 noiembrie 2005,

Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul

M.C

.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută în

art

. 174 -

art

. 175 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

., reținând că la

16 aprilie 2005 și-a lovit mama de mai multe ori, provocându-i leziuni grave

care au determinat decesul acesteia.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca

nefondat

de Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală

nr

. 409

din 13 decembrie 2005.

Prin decizia

nr

. 1071 din 20 februarie 2006, Secția

Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins recursul inculpatului.

Împotriva deciziei penale definitive

nr

. 1071 din 20

februarie, condamnatul

M.C

. a formulat contestație în

anulare la 9 martie 2006, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Cauza a format obiectul dosarului

nr

. 4254/1/2006 al

Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost soluționată

prin decizia

nr

. 2627 din 26 aprilie 2006, în sensul

că s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, deoarece

s-a constatat că motivul invocat de condamnat, acela al reținerii nevinovăției

sale, nu se înscrie între cazurile de contestație în anulare, expres și

limitativ prevăzute în

art

. 386 C.

proc

.

pen

.

S-a constatat, totodată, că nu au fost respectate de către condamnat nici

dispozițiile

art

. 388 din același cod, privind

termenul de formulare a contestației în anulare.

La 20 martie 2006, condamnatul

M.C

., reiterând

aceleași susțineri de nevinovăție cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor

pentru care a fost condamnat și invocând dispozițiile

art

.

386

lit

. c) C.

proc

.

pen

., a formulat o nouă contestație în anulare împotriva

deciziei

nr

. 1071 din 20 februarie 2006, pronunțată

de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca

instanță  de recurs, și care formează obiectul cauzei de față.

Or, după respingerea definitivă a contestației în anulare, condamnatul nu mai

poate introduce o nouă contestație bazată pe același motiv, așa cum a procedat

în prezenta cauză, deoarece, într-o asemenea situație, există autoritate de

lucru judecat.

În acest caz, decizia

nr

. 2627 din 26 aprilie 2006,

prin care Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată inițial de condamnat, întemeiată

pe cazul de contestație în anulare prevăzut în

art

.

386

lit

. c) C.

proc

.

pen

., fiind definitivă, se aplică regula

non

bis in idem

, având în vedere că cel

condamnat încearcă o nouă exercitare a aceleiași căi extraordinare de atac,

bazată tot pe dispozițiile

art

. 386

lit

. c) C.

proc

.

pen

., revenind astfel, într-un mod neadmis de lege, asupra

unei hotărâri definitive.

În consecință, contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.