ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 782/2017

Decizia nr. 782/2017

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 334/LP/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2010, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei de interes invocate de pârâții SC A. SRL și SC B. SRL; a fost admisă, în parte, cererea modificată formulată de reclamanții Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin, în contradictoriu cu pârâții SC A. SRL, SC B. SRL, C. și D.; au fost declarate nule actele adiționale la actul constitutiv al SC B. SRL autentificate prin încheierile din 13 martie 2006 și din 18 mai 2009 la B.N.P. E. privind majorarea capitalului acesteia prin aportarea în natură a imobilelor cu nr. cad. 253/1-253/4 înscrise în CFNDF 50701, 52655, 52669 și 52671 Sînmartin; s-a dispus rectificarea înscrierilor din CFNDF 50701, 52655, 52669, 52671 și 51183 Sînmartin, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților SC B. SRL, C. și D. asupra imobilelor cu nr. cad. 253/1-253/6 și restabilirii situației anterioare; s-a dispus evacuarea pârâților din imobilele cu nr. cad. 253/1-253/6 înscrise în CFNDF 50701, 52655, 52669, 52671 și 51183 Sînmartin în natură reprezentând parcare auto în loc. Băile Felix și construcții aflate pe aceasta; au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții.

Împotriva acestei sentințe, pârâtele SC A. SRL și SC B. SRL au formulat atât apel, cât și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin Încheierea nr. 39/C/2017 - A din 17 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/35/2017, a fost admisă cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 334/LP/2016 din 9 noiembrie 2016 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, formulată de petentele SC A. SRL și SC B. SRL, în contradictoriu cu intimații C., D., Consiliul Local Sînmartin și Comuna Sînmartin și s-a dispus suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului.

În motivarea acestei încheieri, s-a reținut că potrivit prevederilor art. 280 C. proc. civ., suspendarea executării vremelnice a unei hotărâri atacate cu apel se poate solicita fie odată cu cererea de apel, fie separat, în tot cursul instanței de apel, iar aceasta va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum îl va fixa instanța.

Astfel, Curtea de Apel a reținut că, în conformitate cu art. 280 alin. (4) raportat la art. 723

1

alin. (2) C. proc. civ., în ședința din 17 februarie 2017, s-a stabilit în sarcina petentelor obligația depunerii unei cauțiuni în cuantum de 2.000 RON, achitată, în baza art. 403 alin. (4) C. proc. civ., ca urmare a deducerii ei din cauțiunea achitată în cadrul Dosarului nr. x/35/2017, prin recipisele F. din 20 ianuarie 2017 și din 25 ianuarie 2017, ambele înregistrate în Registrul de valori al Secției la pozițiile 322/2017 și 324/2017.

Referitor la cererea de suspendare a executării vremelnice a sentinței care formează obiectul apelului, curtea de apel a apreciat-o ca fiind fondată.

Un argument esențial care a determinat instanța să adopte o astfel de măsură, l-a constituit faptul că, prin Încheierea din 19 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost admisă cererea de executare silită formulată de creditorul Comuna Sînmartin și s-a încuviințat executarea silită în toate formele prevăzute de lege, în Dosarul execuțional nr. x/2017, al executorului judecătoresc G., conform titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 334/LP/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/271/2010, care este tocmai sentința cu privire la care petenții au exercitat calea de atac a apelului.

Totodată, s-a reținut că prin Încheierea nr. 271 din 31 ianuarie 2017, a Judecătoriei Oradea, a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării silite din Dosarul de executare nr. x/2017, al executorului judecătoresc G.

Câtă vreme există posibilitatea reală a punerii în executare a sentinței apelate, cu consecința evacuării petenților din imobilul pe care l-au deținut o perioadă îndelungată, în condițiile în care, în cadrul apelului se face referire la o serie de motive de nelegalitate și netemeinicie și se invocă o serie de litigii purtate între părți, iar aceste aspecte nu pot fi analizate în acest cadru procesual, pentru a nu li se crea apelanților prejudicii majore, dată fiind și calitatea acestora de profesioniști și ținând cont și de natura activității desfășurate, instanța a apreciat că sunt rezonabile argumentele expuse pentru a admite cererea și a dispune suspendarea sentinței apelate.

Astfel, în temeiul art. 280 alin. (1) - (4) C. proc. civ., instanța a admis cererea petenților de suspendare a executării Sentinței nr. 334/LP/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/271/2010, până la soluționarea apelului.

Împotriva Încheierii nr. 39/C/2017-A din 17 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin, prin care au solicitat admiterea recursului, cu consecința modificării încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării vremelnice a hotărârii atacate cu apel.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că intimatele SC A. SRL și SC B. SRL folosesc, fără nici un drept, imobilul constând în parcare, situat în localitatea Băile Felix și aflat în patrimoniul Comunei Sînmartin.

S-a învederat că intimatele obțin venituri din administrarea acestui imobil, venituri care s-ar cuveni bugetului local, producând astfel un prejudiciu imens comunității locale.

Pe lângă prejudiciul adus prin neîncasarea de venituri la bugetul local a taxei de parcare timp de 17 ani, Comuna Sînmartin nu poate realiza niciun proiect de modernizare sau extindere în această parte a stațiunii având în vedere că se află în posesia unei alte persoane.

Totodată, s-a arătat că intimatele încearcă să amâne predarea acestui imobil având în vedere că zilnic încasează sume de bani care s-ar cuveni bugetului local al Comunei Sînmartin.

Astfel, s-a învederat că nu există niciun motiv pertinent care să conducă la suspendarea efectelor hotărârii atacate cu apel.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 280 alin. (1) - (4) și art. 403 alin. (3) C. proc. civ.

Intimatele SC A. SRL și SC B. SRL au depus întâmpinare prin care au solicitat, în principal, admiterea excepției nulității cererii de recurs având în vedere că cererea nu cuprinde datele de identificare ale părților, hotărârea atacată cu recurs și nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs invocată în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția invocată este nefondată pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele", iar potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. civ., "asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) și (2), instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că în cazul hotărârilor pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a apelului, recunoscând numai calea de atac a recursului, instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Astfel, în condițiile în care recursul exercitat conform art. 304

1

C. proc. civ. nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 C. proc. civ., se reține că în acest caz nu poate interveni sancțiunea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs expres prevăzute de lege.

În raport de aceste considerații, se constată că recursul declarat în cauză vizează o încheiere susceptibilă numai de recurs potrivit art. 403 alin. (3) C. proc. civ., respectiv Încheierea nr. 39/C/2017-A din 17 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, se reține că recursul declarat de recurentele Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin nu trebuie să cuprindă critici care să se încadreze strict în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 C. proc. civ., hotărârea recurată putând fi analizată sub toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, se constată că cererea de recurs îndeplinește și cerințele prevăzute la art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., fiind indicate în cuprinsul acesteia atât hotărârea atacată cu recurs, cât și intimatele în contradictoriu cu care a fost exercitată această cale de atac.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 304

1

prin raportare la art. 403 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității cererii de recurs, ca nefondată.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentele Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin este nefondat, pentru următoarele considerente.

Conform dispozițiilor art. 720

8

C. proc. civ., "hotărârile date în primă instanță potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 280 alin. (1) C. proc. civ., "cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanței de apel", iar conform dispozițiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ., "suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare în cauțiune, al cărei cuantum îl va fixa instanța".

Din analiza coroborată a dispozițiilor anterior evocate, rezultă că pentru a se putea dispune suspendarea executării vremelnice a hotărârilor care beneficiază de aceste caracter, trebuie să se facă dovada formulării căii de atac a apelului, precum și dovada achitării cauțiunii în cuantumul fixat de instanță.

Prin raportare la aceste texte de lege, se constată că în prezenta cauză pârâtele SC A. SRL și SC B. SRL au formulat apel odată cu cererea de suspendare și au făcut, totodată, dovada achitării cauțiunii în cuantumul stabilit de Curtea de Apel.

De asemenea, se reține că măsura suspendării executării unei hotărâri reglementată de dispozițiile art. 280 C. proc. civ. constituie un atribut exclusiv al instanței de judecată.

Fiind o măsură de protecție a debitorului, suspendarea unei hotărâri executorii poate fi dispusă ori de câte ori instanța sesizată cu soluționarea cererii de suspendare a executării apreciază că prin executarea silită s-ar crea părții prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat.

Examinând criticile din cererea de recurs, se constată că recurentele susțin că nu se impunea măsura suspendării executării Sentinței nr. 334/LP/2016 pronunțate de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, având în vedere că acestea au suferit un prejudiciu constând în neîncasarea la bugetul local a taxei de parcare, întrucât imobilul se află în folosința intimatelor.

Totodată, o altă critică formulată împotriva încheierii de suspendare a executării vizează faptul că, Comuna Sînmartin nu poate realiza niciun proiect de modernizare sau extindere în această parte a stațiunii având în vedere că se află în posesia altei persoane.

În apărare, intimatele au arătat că soluția de suspendare a executării vremelnice se impune a fi menținută, întrucât dacă ar fi pusă în executare silită Sentința nr. 334/LP/2016 din 9 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, s-ar ajunge la blocarea activității celor două societăți, creându-se acestora prejudicii imposibil de reparat, având în vedere că obiectul executării silite constă în evacuarea lor din imobilul în care își desfășoară activitatea.

Analizând comparativ motivele invocate de părțile în litigiu, se constată că, în timp ce recurentele invocă un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat, intimatele invocă un prejudiciu care ar putea fi dificil de remediat întrucât vizează pierderea imobilului în care își desfășoară activitatea.

Având în vedere că măsura suspendării executării unei hotărâri constituie un atribut exclusiv al instanței de judecată, ce poate fi dispusă ca măsură de protecție ori de câte ori instanța sesizată apreciază că prin executarea silită a hotărârii s-ar crea părții prejudicii grave, iremediabile sau dificil de remediat, se reține că prejudiciul pe care l-ar putea suferi intimatele prin punerea în executare a sentinței anterior menționate este mai grav decât prejudiciul pe care l-ar putea suferi recurentele prin menținerea suspendării executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin urmare, în mod corect a reținut Curtea de Apel Oradea că se justifică măsura suspendării executării vremelnice, câtă vreme există posibilitatea reală a punerii în executare a sentinței apelate, cu consecința evacuării pârâtelor din imobilul pe care l-au deținut o perioadă îndelungată, pentru a nu li se crea acestora prejudicii majore, dată fiind și calitatea acestora de profesioniști și ținând seama și de natura activității desfășurate.

Pentru toate aceste considerente, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 280 C. proc. civ. pentru suspendarea executării vremelnice a Sentinței nr. 334/LP/2016 din 9 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatele SC A. SRL și SC B. SRL.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentele Comuna Sînmartin și Consiliul Local Sînmartin împotriva Încheierii nr. 39/C/2017 - A din 17 februarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/35/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2017.

Procesat de GGC - N