ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2015

Decizia nr. 3197/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei sub nr. x/228/2014 la data de 19.08.2014, reclamantele Societatea Națională „Îmbunătățiri Funciare” SA și Societatea Națională „Îmbunătățiri Funciare” SA - Sucursala Dunărea de Jos Brăila au formulat cerere în constatarea nulității absolute a procesului-verbal de predare-preluare, încheiat în data de 11.07.2006 între reclamanta Societatea Națională „Îmbunătățiri Funciare” SA - Sucursala Dunărea de Jos Brăila și pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Brăila, având ca obiect teren în suprafață de 4.177 m.p., situat în localitatea Dudești.

Prin sentința civilă nr. 101 din 28.01.2015, Judecătoria Făurei a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

În motivarea sentinței civile s-a avut în vedere că procesul-verbal din 11.07.2006, a cărui anulare se cere, face corp comun cu protocolul de predare-preluare și cu Ordinul M.A.P.D.R. nr. 572 din 1 iulie 2005, care este act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Prin sentința civilă nr. 87 din 26 martie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect anulare act, formulată de reclamantele Societatea Națională „Îmbunătățiri Funciare” SA și Societatea Națională „Îmbunătățiri Funciare” SA - Sucursala Dunărea de Jos Brăila, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Brăila, în favoarea Judecătoriei Făurei, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei din oficiu și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, deși cererea de chemare în judecată are un obiect clar și precis delimitat, constând în solicitarea de constatare a nulității absolute/anularea unui proces-verbal de predare-preluare a unui teren, Judecătoria Făurei, printr-o nepermisă extensie a obiectului acțiunii, invocând o susținere făcută de părți în finalul procesului-verbal, încălcând principiul dreptului de dispoziție al părților, consacrat de art. 9 pct. 2 din noul C. proc. civ., a ajuns la concluzia complet greșită potrivit căreia judecarea pricinii ar fi de competența Curții de Apel Galați.

Curtea a apreciat că Judecătoriei Făurei, jud. Brăila, îi revine competența de soluționare a cauzei, ca instanță de drept comun, conform dispozițiilor art. 94 C. proc. civ.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Galați a sesizat înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulității absolute a procesului-verbal de predare-preluare încheiat în data de 11.07.2006 între reclamanta Societatea Națională „Îmbunătățiri Funciare” SA - Centrul Zonal Brăila (în prezent Sucursala Dunărea de Jos Brăila) și pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Brăila, având ca obiect un teren în suprafață de 4.177 m.p., situat în localitatea Dudești, jud. Brăila, act încheiat conform art. 43 din Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004.

Conform art. 43 din Legea nr. 138/2004, în forma în vigoare la data încheierii procesului-verbal de predare-preluare din 11.07.2006: „(1) Patrimoniul Administrației se constituie prin preluarea unei părți a activului patrimonial al Societății Naționale „Îmbunătățiri Funciare” SA și cuprinde bunurile corporale aparținând domeniului privat al statului necesare desfășurării activității sale, precum și bunuri necorporale, cum este dreptul de administrare și folosință a bunurilor din domeniul public sau privat al statului, conform hotărârii Adunării generale a acționarilor Societății Naționale „Îmbunătățiri Funciare” SA.

În finalul procesului-verbal contestat se menționează că acesta face parte integrantă din Protocolul de predare-preluare încheiat între Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare R.A. și Societatea Națională „Îmbunătățiri Funciare” SA, protocol care a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 572 din 01 iulie 2005, fiind prevăzut în Anexa nr. 1, care face parte integrantă din acest ordin.

Înalta Curte are în vedere faptul că reclamanta nu a înțeles să atace și Ordinul M.A.P.D.R. nr. 572/2005, ci doar procesul-verbal de predare-primire a unei suprafețe de teren, încheiat între părți, care nu este act administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”.

Având în vedere faptul că reclamanta nu atacă un act administrativ de autoritate, un refuz explicit al autorității administrative, sau refuzul soluționării în termen legal a unei cereri, Înalta Curte constată că în pricina de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), f), h) și i), art. 2 alin. (2) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să atragă competența instanței de contencios administrativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare a litigiului aparține instanței de drept comun, care în speță este judecătoria, potrivit prevederilor art. 94 C. proc. civ. și având în vedere și dreptul de dispoziție al părților reglementat de prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Făurei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare SA București și Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala Dunărea de Jos și pe pârâta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Brăila, în favoarea Judecătoriei Făurei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2015.