ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2334/2015

Decizia nr. 2334/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/44/2014, reclamanta SC A. SRL Brăila, prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B., Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României, prin reprezentanți legali, anularea Deciziilor nr. 247, 249, 251, 252, 253, 255, 258 260 și 262 din 13 martie 2014 emise de B., anularea adreselor din 24 februarie 2014, din 06 martie 2014 și din 11 martie 2014 emise de A.R.R. și a actului administrativ/măsurii dispuse de Agenția pentru Agenda Digitală a României de refacere a punctajelor aferente ofertelor depuse de SC C. SRL.

Prin Sentința nr. 220 din 04 noiembrie 2014 Curtea de Apel Galați a dispus decimarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin notele de ședință din 30 octombrie 2014, intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Galați, arătând că sunt competente instanțele de la sediul pârâtului (Curtea de Apel București), conform Codului de procedură civilă.

Instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Galați, invocată de pârâți.

Instanța a reținut că prin Decizia nr. 927 din 19 februarie 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect anulare rezultate ședință de atribuire aferentă licitației publice și atribuire traseu/eliberare licență de traseu, Înalta Curte a reținut că obiectul respectivului litigiu l-a constituit anularea unui act administrativ emis de o autoritate județeană, astfel încât competența materială de soluționare a cauzei aparținea tribunalului, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a considerat că, deși Autoritatea Rutieră Română și Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (în prezent, Agenția pentru Agenda Digitală a României) sunt părți în litigiu, nu s-a invocat anularea vreunui act administrativ care să fie emis de cele două autorități, deoarece acestea nu au posibilitatea de a emite acte administrative în această materie.

S-a mai reținut, așadar, că, în viziunea Înaltei Curți de Casație și Justiție, adresele și măsurile emise/dispuse de Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală a României sunt simple operațiuni materiale/administrative, pregătitoare pentru emiterea actului administrativ final constând în decizia de retragere a licenței de traseu. Așadar, potrivit doctrinei de specialitate și practicii constante a instanțelor judecătorești, validitatea lor poate fi analizată numai în cadrul acțiunii prin care se urmărește anularea actului administrativ final și, în mod firesc, nu pot influența competența materială de soluționare a litigiului.

Deși Decizia nr. 927 din 19 februarie 2013 viza o procedură de atribuire a licențelor de traseu desfășurată sub imperiul Ordinului MTCT nr. 1892/2006, Curtea a reținut că reglementările actualului Ordin MTI nr. 1640/2012 nu diferă în mod substanțial asupra procedurii de retragere a licenței, astfel că raționamentul Înaltei Curți subzistă și în prezent.

Având în vedere și faptul că, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, autoritățile regionale au fost asimilate celor locale/județene sub aspectul competenței materiale de soluționare a cererilor de anulare a actelor emise, Curtea a apreciat că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este tribunalul.

Pe de altă parte, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul său, fie celei de la domiciliul pârâtului. Alegerea de competență teritorială aparține reclamantului și, odată manifestată, nu mai poate fi revocată sau înlăturată. Cum reclamanta a înțeles să introducă cererea la instanța corespunzătoare sediului său și nu la sediul pârâtului, Curtea a apreciat ca fiind competent teritorial Tribunalul Brăila, nu instanța corespunzătoare de la sediul pârâtului B. (Tribunalul Constanța).

La termenul de judecată din data de 05 martie 2015 instanța a pus în discuție necompetența materială a Tribunalului Brăila pentru capetele de cerere 2 și 3 din cererea formulată și a format un dosar nou disjungând aceste capete de cerere din cererea inițială (respectiv 2 și 3) privind anularea adreselor din 24 februarie 2014, din 06 martie 2014 și din 11 martie 2014 emise de ARR București, precum și anularea actului administrativ dispus de Agenția pentru Agenda Digitală a României de refacere a punctajelor aferente depuse de SC C. SRL.

Prin Sentința nr. 259/F/CA din 2 aprilie 2015, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise de instituțiile publice centrale, se soluționează în fond de curțile de apel.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 625/1998 cu modificările ulterioare - privind organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române - ARR, aceasta este instituție publică centrală cu personalitate juridică, fiind organismul tehnic specializat privind transportul rutier, al Ministerului Transporturilor.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1132/2013, Agenția pentru Agenda Digitală a României - AADR (fost CNMSI) este organ de specialitate al administrației publice centrale și se află în subordinea Ministerului pentru Societatea Informațională.

Raportat la dispozițiile din O.G. nr. 27/2011 cu modificările ulterioare, în opinia instanței, a reieșit fără dubiu că traseul cod x1 Galați - Brăila este un traseu interjudețean, fiind incidente astfel dispozițiile din OMTI nr. 980/2011 cu modificările ulterioare.

Față de motivele expuse, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a capetelor 2 și 3 din cererea inițială și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați și, constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, pentru soluționare.

Din cuprinsul actelor dosarului reiese împrejurarea existenței conflictului negativ de competență pentru soluționarea capetelor de cerere referitoare la anularea actelor (intitulate adrese) emise de Autoritatea Rutieră Română, precum și a măsurii dispuse de Agenția pentru Agenda Digitală a României de refacere a punctajelor aferente ofertelor depuse de SC C. SRL.

Se reține că adresele din 24 februarie 2014, din 6 martie 2014 și din 11 martie 2014 emise de Autoritatea Rutieră Română către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR au privit informarea acestei din urmă autorități cu faptul că Agenția pentru Agenda Digitală a României a pus în executare Decizia nr. 6895 din 24 octombrie 2013 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal și a refăcut punctajul aferent ofertelor depuse de SC C. SRL.

Deciziile prin care s-a dispus retragerea licenței de traseu au fost emise de B., iar aceste acte pot fi contestate la instanța de contencios administrativ competentă, în speță Tribunalul, în temeiul art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Adresele eliberate de ARR reprezintă acte premergătoare care se atacă odată cu actele administrative în baza cărora au fost emise la instanța competentă material și teritorial a acestora din urmă, conform art. 1 și 2 alin. (1) lit. c) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, de unde rezultă că Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal este îndreptățit și are competența de soluționare a capătului doi al cererii formulate.

Cu privire la măsura dispusă de Agenția pentru Agenda Digitală a României de refacere a punctajului se observă că este aplicabil același raționament, deoarece unul dintre motivele pentru care au fost retrase licențele de traseu este tocmai operațiunea de refacere a punctajului ca urmare a punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive, iar actul nu îndeplinește criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, pentru a fi vorba despre un act administrativ.

Drept urmare, legalitatea măsurii se analizează de instanța competentă învestită cu soluționarea capătului de cerere privind anularea deciziilor de retragere a licenței de traseu.

Față de acestea, în temeiul art. 136 din noul C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a capetelor doi și trei ale acțiunii, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții B., Agenția pentru Agenda Digitală a României, Autoritatea Rutieră Română și SC C. SRL, în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN