ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3467/2019

Ședința publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Brăila, S.C. A. S.R.L. a formulat contestație la executare împotriva dosarului de executare silită nr. x/2014 al Agenției pentru Agenda Digitală a României, solicitând anularea tuturor formelor și actelor de executare, întreaga executare silită și, totodată, desființarea Deciziei nr. TC 11716/03.08.2009 emisă de aceeași instituție.

Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2015 s-a disjuns capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. TC 11716/03.08.2009 emisă de Agenția.

Judecătoria Brăila, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2625 din 2 aprilie 2015, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența materială a soluționării cauzei, privind pe contestatoarea S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, prin sentința nr. 1804 din 22 iunie 2015, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența materială a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 682 din 28 octombrie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin Decizia nr. 150 din 28 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casației a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1817 din 50 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității ca neîntemeiate.

A admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Agenda Digitală și a anulat decizia nr. TC nr. 11766/03.08.2009 emisă de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut în esență, că în mod greșit, prima instanță a respins excepția tardivității și inadmisibilității acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009, "orice autoritate contractanta, precum si orice operator economic au obligația de a solicita înregistrarea si respectiv reînnoirea înregistrării In SEAP, cu respectarea condițiilor si procedurilor reglementate prin prezentele norme".

Potrivit art. 64 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009," orice autoritate contractanta înregistrata in SEAP are obligația sa plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem in cuantum de 2500 RON"

Având in vedere ca legea nu se aplica retroactiv, legiuitorul a statuat prin art. 66 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009, ca " autoritățile contractante nu datorează tarif pentru accesul in SEAP si utilizarea sistemului in primul semestru al anului 2009" impunând prin art. 66 alin. (2) al aceluiași act normativ ca " pentru accesul in sistem in al doilea semestru al anului 2009, autoritățile contractante înregistrate in SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces in cuantum de 1.500 tei, la care se adaugă taxa pe valoare adăugata, potrivit legii".

De asemenea, art. 65 din H.G. nr. 1660/2006 cu modificările si completările ulterioare specifica faptul ca "plata tarifului de acces in SEAP se efectuează in baza deciziei titlu de creanța emise de operatorul SEAP si a facturii anexate la aceasta".

Având în vedere că reclamantul s-a înregistrat în sistem in data de 09.07.2009, la data emiterii Deciziei TC nr. 11716, respectiv 03.08.2009, acesta avea certificatul digital valabil, situației in care acesta avea obligația achitării tarifului.

În opinia recurentei, mențiunea instanței de fond, potrivit căreia reclamantul nu are obligația de a achita tariful de 1785 RON "fără a se acorda si efectiv accesul in SEAP" nu are fundament legal, cată vreme certificatul digital emis pentru reclamant era valahii si ii permitea acestuia accesul in sistem.

In baza dispozițiilor legale și având în vedere ca în sistem contestatorul s-a înregistrat ca autoritate contractanta, Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale a emis Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 si factura nr. x/03.08.2009 pe care le-a expediat în termenul legal, prin poșta cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa declarata in momentul înregistrării in SEAP: localitatea Vadeni, șoseaua x, județul Brăila. Plicul a fost restituit cu mențiunea " destinatar necunoscut in Baldovinești.

Fără o baza legala, instanța de fond reține in considerentele sentinței atacate faptul ca plicul a fost expediat către oficiul poștal din localitatea Baldovinești, județul Brăila, deși din niciun înscris depus la dosar nu reiese acest aspect. Mențiunea lucrătorului poștal,"destinatar necunoscut in Baldovinești" se referă la faptul ca destinatarul nu este cunoscut la adresa din sos Baldovinești.

Pe plic nu apare nicio mențiune cu privire la livrarea plicului în localitatea Baldovinești. Totodată instanța de judecata în mod netemeinic a stabilit în sarcina instituției emitente a actului administrativ contestat culpa cu privire la lipsa dovezii unei recomunicări a plicului.

Învederează că atâta timp cat corespondența a fost transmisă la adresa declarată în momentul înregistrării in SEAP, nu era necesară o altă retrimitere a actelor, cu atât mai mult cu cât, din mențiunile efectuate pe plic nu reiese că actele au fost comunicate în localitatea Baldovinești.

Instanța de judecata nu a ținut cont la soluționarea excepțiilor invocate, de faptul că instituția pârâtă a emis la data de 01.04.2014 Somația nr. 762 recepționată de către reclamanta la data de 02.06.2014, astfel cum reiese de pe copia confirmării de primire semnată și stampilată.

Somația a avut atașate Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 și factura nr. x/03.08.2009, astfel încât reclamanta putea contesta actul administrativ la acel moment.

Ca urmare, instanța de judecată în mod neîntemeiat afirmă că reclamantul nu a avut cunoștință de existența Deciziei atacate decât la momentul primirii dosarului de executare silita CJ 1004/2014.

Astfel, față de data de 02.06.2014 care atestă momentul primirii Deciziei TC nr. 11716/03.08.2009, raportat la dispozițiile art. 8 si art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, rezultă ca a fost depășit termenul de prescripție, situație în care acțiunea apare ca prescrisă.

Consideră ca reclamanta nu își poate invoca propria culpa, deoarece după primirea în data de 02.06.2014 a Deciziei TC nr. 11716/03.08.2009, aceasta a ales să stea în pasivitate și nu a acționat în nicio modalitate pentru recunoașterea drepturilor sale, solicitând instanței de judecata anularea acestui act administrativ doar odată cu depunerea contestației la executare.

Astfel, demersul său judiciar a fost formulat cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Cu privire la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocata de către instanță din oficiu, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 193 C. proc. civ., consideră nelegală această abordare din următoarele considerente:

Instanța de judecata are de dezlegat problema de drept a regularității invocării excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecata cauzata de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile.

Cu privire la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocata de către instanță din oficiu, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 193 C. proc. civ., consideră nelegală această abordare din următoarele considerente:

Instanța de judecata are de dezlegat problema de drept a regularității invocării excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecata cauzata de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile.

Astfel cum rezulta din lucrările dosarului instanței de fond, prin întâmpinare AADR a invocat formal apărarea sub forma excepției tardivității introducerii cererii de chemare în judecata.

Pentru argumentarea acestei apărări AADR a evocat obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile sesizării cu cererea de chemare în judecata în materia contenciosului administrativ prin formularea unei cereri exprese în acest sens într-un termen expres prevăzut de lege precum și faptul că pentru sesizarea instanței îndeplinirea și dovedirea parcurgerii procedurii prealabile reprezintă o obligativitate.

Astfel, în întâmpinarea AADR a accentuat ideea că reclamanta avea posibilitatea să formuleze plângerea prealabila în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ contestat, la instituția emitentă.

La termen de judecata din data de 30.05.2016, instanța de fond a pus în discuția pârâților atât excepția tardivității introducerii cererii de chemare in judecata invocata de AADR cât și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepție invocată din oficiu, pe care instanța a respins-o.

Plecând de la raționamentul factual în susținerea excepției si de la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, după administrarea probatoriului necesar verificării acestei excepții, instanța de fond are posibilitatea de a stabili cu adevărat care este natura juridica a acestei apărări conforme cu voința exprimata de parte prin actul de procedura prin care a fost ridicata în fata instanței.

Fata de cele precizate, consideră ca in mod netemeinic si nelegal, instanța de fond a respins excepțiile invocate.

In concluzie, fata de cele precizate, consideră ca Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, în condițiile în care reclamanta s-a înregistrat în SEAP ca autoritate contractanta, iar potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006, reclamanta avea obligația de a plați anula operatorului SEAP un tarif de acces in sistem in cuantum de 1785 RON.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19.09.2016, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, susținând în esență că nu i-a fost comunicată Decizia nr. TC 11716/03.08.2009, emisă de pârâtă.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României este fondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța de fond este reprezentat de anularea Deciziei TC 7226/03.08.2009, emisă de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP, tarif precizat și în factura nr. x/03.08.2009.

Această decizie reprezintă în mod indiscutabil un act administrativ individual, fiind emis de pârâtă în calitate de autoritate publică, pentru executarea în concret a dispozițiilor H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009 și care produce efecte juridice în favoarea emitentei și în sarcina reclamantei.

În ceea ce privește criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte referitoare la nelegalitatea sentinței atacate pe motiv că nu a fost analizată excepția inadmisibilității din perspectiva lipsei procedurii prealabile, întrucât aceste critici sunt deduse direct instanței de recurs, nefăcând obiect de analiză al primei instanțe.

În contextul în care un atare motiv este invocat pentru prima dată în instanța de recurs, Înalta Curte constată că sub acest aspect devin aplicabile dispozițiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalității sentinței primei instanțe pentru acest motiv.

În ceea ce privește susținerile recurentei-pârâte referitoare la tardivitatea formulării acțiunii, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, instanța de fond apreciind greșit că acțiunea a fost formulată în termenul legal.

Așa fiind, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;...".

Nerespectarea acestui termen pentru sesizarea instanței de contencios administrativ atrage prescrierea (stingerea) dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.

În cauză, Somația nr. 762/01.04.2014 la care s-a atașat Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 împreună cu factura nr. x/03.08.2009 în sumă de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP, a fost comunicată reclamantei, la adresa declarată în momentul SEAP, respectiv localitatea Vadeni, șoseaua x, județul Brăila în data de 02.06.2014, conform confirmării de primire de la dosar de recurs.

Prin urmare, reclamanta era în drept sa formuleze acțiune la instanța de contencios administrativ si fiscal in termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii, conform disp. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Formularea acțiunii în contencios administrativ la data de 12.01.2015 este în mod evident făcută cu depășirea termenului legal de prescripție anterior menționat, așa încât în mod eronat instanța de fond, a respins excepția tardivității acțiunii.

Având în vedere toate considerentele expuse și constatând că

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția pentru Agenda Digitală a României împotriva sentinței civile nr. 1817 din 30 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința atacată și rejudecând, admite excepția tardivității invocată de pârâtă.

Respinge acțiunea ca fiind tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.