ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 150/2016

Decizia nr. 150/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brăila, secția civilă, contestatoarea

SC A. SRL a formulat contestație la executare împotriva Dosarului de executare silită nr. x/2014 al B., solicitând anularea tuturor formelor și actelor de executare, întreaga executare silită și, totodată, desființarea Deciziei nr. TC/11716 din 03 august 2009 emisă de aceeași instituție.

Prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2015 s-a disjuns capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. TC/11716 din 03 august 2009 emisă de Agenția.

Pentru serviciile societății informaționale (în prezent B.), cu privire la care s-a invocat, prin întâmpinare, excepția de necompetență materială.

2.1. Judecătoria Brăila, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2625 din 2 aprilie 2015, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența materială a soluționării cauzei, privind pe contestatoarea SC A. SRL în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a avut în vedere calitatea

B. de autoritate publică centrală,în raport cu dispozițiile art. 1 din H.G. 1132/2013, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1804 din 22 iunie 2015, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența materială a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de apel a reținut, față de valoarea debitului, situată sub limita prevăzută de lege, și având în vedere împrejurarea că tariful de acces, constatat prin emiterea deciziei titlu de creanță, este circumscris categoriei cuprinzând „taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora”, luându-se în considerare atât scopul perceperii acestui tarif, cât și destinația acestuia, respectiv în favoarea unei autorități publice, neavând relevanță că la data respectivă aceste tarife se virau la bugetul propriu al instituției, iar nu la bugetul de stat, având aceeași natură de creanță fiscal.

Așa fiind, a apreciat că, în cauză, competența aparține tribunalului, ținând cont și de faptul că reclamanta are sediul în circumscripția acestei instanțe, fiind incidente astfel prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.3. Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 682 din 28 octombrie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a avut în vedere faptul că intimata

B. este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, iar prezentul litigiu privește acte administrative emise de această instituție, așa încât

devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează cererea de anulare a Deciziei nr. TC/11716 din 03 august 2009 emise de B.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1132/2013, B., denumită în continuare B., este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului pentru Societatea Informațională.

Potrivit art. 4 din același act normativ, obiectivele B. sunt următoarele:

a) implementarea la nivel național de sisteme informatice care furnizează servicii de Guvernare;

b) operarea de sisteme informatice ce furnizează servicii de Guvernare;

c) implementarea reglementărilor privind activitățile specifice guvernării prin mijloace electronice în conformitate cu Strategia Agenda Digitală pentru România;

d) operarea de interfețe dintre sistemele informatice ale instituțiilor publice și cetățeni sau mediul de afaceri, fiind o poartă de acces a acestora către serviciile publice electronice furnizate de administrația publică.

În temeiul art. 8 alin. (6) din H.G. nr. 1132/2013: „În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, președintele emite decizii în condițiile legii,,.

Potrivit art. 9 din H.G. nr. 1132/2013, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale B. se asigură din venituri proprii, în condițiile legii.

Conform art. 10 din același act normativ, Agenția poate realiza venituri și din prestări de servicii, printre care tarifele aferente sistemelor informatice pe care le administrează și le operează, încasate potrivit legii și tarifele sau sumele datorate cu orice alt titlu pentru activitățile desfășurate în domeniul său de activitate, în condițiile legii, iar aceste tarife se stabilesc prin decizia președintelui B. și se folosesc în conformitate cu prevederile bugetului de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii.

În speță, decizia contestată vizează o sumă datorată cu titlu de tarif de acces din Sistemul Electronic de Achiziții Publice, impusă reclamantei de către autoritatea intimată.

Prin urmare, actele emise de B., în ceea ce privește sumele datorate cu titlu de tarif, sunt acte administrative.

Cum decizia atacată reprezintă un act administrativ individual emis de B., ca instituție publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, aceasta se încadrează în categoria autorităților publice centrale.

Așa fiind, competența materială se stabilește în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, iar competența teritorială față de prevederile art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC A. SRL în contradictoriu cu intimata B. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.