ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6156/2019

Ședința publică din data de 4 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 03.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul A. să se să se constatate existența prejudiciului în cuantum de 4.081.922 RON reprezentând obligații fiscale în următoarea structura: suma de 2.184.649 RON reprezentând obligațiile aferente S.C. B. S.R.L. și suma de 1.897.273 RON reprezentând obligațiile aferente S.C. C. S.R.L., la care urmează a se calcula majorări și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale, prejudiciul cauzat de pârâtul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în cadrul dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalul Brașov; obligarea pârâtului la plata prejudiciului în cuantum total de 4.081.922 RON, reprezentând obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, la care urmează a se calcula majorări și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale.

Prin încheierea nr. 28/CC/S/11.02.2016 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției I civilă a Tribunalului Brașov și s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 12.02.2016, care, prin sentința civilă nr. 657/CA/22.06.2016, a admis excepția lipsei competenței sale funcționale, a declinat în favoarea secției I civilă a Tribunalului Brașov competența de soluționare a cauzei și, constatând conflictul negativ ivit între cele două secții, a sesizat Curtea de Apel Brașov pentru soluționarea acestuia.

Prin sentința nr. 19/CC/03.08.2016 a Curții de Apel Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-a stabilit definitiv competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținându-se în considerente că prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze se solicită obligarea pârâtului la plata unor obligații fiscale în corelație cu săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005, rezultând că raportul dedus judecății este unul fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1173/CA/16.11.2016 Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei competenței sale materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a acțiunii, motivat de faptul că, raportat la obiectul acțiunii, se aplică în cauză criteriul valoric reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stabilește că litigiile privind taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii în cuantum mai mare de 1.000.000 RON sunt de competența Curții de apel.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 30.12.2016.

Prin sentința nr. 57/2017 din 21 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu pârâtul A. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 898.197 RON cu titlu de despăgubiri și majorările și penalitățile de întârziere aferente, respingând restul pretențiilor ca nefondate.

Împotriva sentinței nr. 57/2017 din 21 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant legal al Statului Român, invocând în drept motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Se consideră criticabilă în parte Sentință civilă nr. 57/2017 sub aspectul temeiniciei și legalității având în vedere faptul că instanța de fond în mod eronat și printr-o interpretare greșită a legii și a probelor administrate a admis în parte acțiunea subscrisei formulata în contradictoriu cu paratul A., acesta fiind obligat la plata sumei de 898.197 RON, cu titlu de despăgubiri și la majorările și penalitățile de întârziere.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în această cauză, precum și cel administrat în cadrul dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Brașov.

Se arată că prin constituirea de parte civilă formulată în cadrul dosar penal nr. x/2013, recurenta a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului în cuantum total de 4.081.922 RON, la care urmează a se calcula accesorii în temeiul art. 119 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Dovada existenței prejudiciului s-a făcut și în cauza de față, inclusiv prin depunerea adreselor de răspuns emise de către organele fiscale ale celor două societăți. Aceste înscrisuri au fost anexate acțiunii, precum și Notei de ședința nr. x/06.03.2017.

Prejudiciul a fost determinat în ce privește pe S.C. B. S.R.L., prin Decizia de impunere nr. x/05.09.2006 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/05.09.2006, în ce privește S.C. C. S.R.L. prin Decizia de impunere nr. x/19.02.2009 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/19.02.2009, acest prejudiciu reprezentând obligații fiscale la care s-au adăugat obligațiile fiscale stabilite prin Raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosarul penal nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Se critică motivarea instanței de fond, potrivit căreia prejudiciul cauzat de către pârât la bugetul consolidat al statului este reprezentat de obligațiile fiscale stabilite în sarcina celor două societăți, aferente facturilor fiscale care nu au fost înregistrate în contabilitatea acestora și față de care s-a certificat prin raportul de constatare tehnico-știintifică de natură grafică, că au fost semnate de către acestea.

Apreciază recurenta că toate activitățile comerciale și emiterea facturilor fiscale indicate s-a realizat de către S.C. B. S.R.L. Brașov și S.C. C. S.R.L. în perioada în care inculpatul A. a deținut calitatea de asociat unic și administrator al acestora, așa cum rezultă fără echivoc din înscrisurile existente la dosarul nr. x/2013 (facturi fiscale, acte constitutive, procese-verbale de constatare încheiate de Garda Financiară, acte adiționale la statutul S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., rapoarte de inspecție fiscală.

În sensul celor mai sus arătate sunt și concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert contabil D. în cursul cercetării judecătorești, expert care însă a avut în vedere mai multe facturi fiscale decât cele avute la dispoziție de către organele de inspecție fiscală.

Se consideră că această probă a fost înlăturată în parte în mod nejustificat de către instanța de fond, iar faptul ca în privința prejudiciului respins nu s-a stabilit o corespondență între facturile analizate și încasări, în cadrul motivării hotărârii de la fond, apreciază că nu înlătură răspunderea pârâtului în calitatea sa de administrator la cele doua societăți.

La momentul pronunțării sentinței penale nr. 290/2014 s-a reținut ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 (cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, lege mai favorabilă în cauză) privitor la faptele comise de către paratul A..

Faptul ca privitor la pârât s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, nu echivalează cu o exonerare, chiar și în parte, a răspunderii civile, potrivit art. 998 și urm. din C. civ. Vechi.

De asemenea, se arată că în prezent prejudiciul nu este recuperat, având un caracter cert, lichid și exigibil. Acest aspect este dovedit prin adresa emisă de AJF.P Brașov - Serviciul Contribuabili Mijlocii nr. 18623/18.11.2015 privind pe S.C. B. S.R.L. și prin adresa AJFP Brașov - Serviciul Colectare și Executare Silita PJ nr. 322304/23.11.2015 și pe S.C. C. S.R.L..

În ce privește majorările și penalitățile de întârziere admise de către instanța de fond, apreciază că ar fi trebuit să fie admis calculul acestor accesorii până la dată achitării integrale a despăgubirilor admise prin raportare la prevederile art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 (act normativ în vigoare la data săvârșirii faptelor), fără aplicarea prevederilor art. 122

1

alin. (1) din același act normativ. În cauza de față nu are relevanță faptul că cele două societăți au fost radiate din evidențele ORC, acest aspect fiind tratat în cadrul dosarelor privind procedura insolventei și falimentului acestora.

Intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

- motivul de recurs privind cuantumul sumei reprezentând obligațiile fiscale datorate de pârât

Se constată că instanța de fond a valorificat în parte expertiza judiciară contabilă efectuată în cadrul dosarului penal nr. x/2013 al Tribunalului Brașov, motivând ceea ce a reținut și expertul contabil și anume faptul că au fost avute în vedere și alte facturi pe care nu le-au analizat organele fiscale, neexistând dovezi că pârâtul ca administrator al celor două societăți le-a emis, a cunoscut existența lor, precum și sumele încasate prin virament bancar pentru care nu s-a stabilit o corespondență între facturi și încasări.

Recurentul a precizat în motivele de recurs că și-a însușit expertiza efectuată în cadrul dosarului penal. Nici la instanța penală și nici la instanța de fond, AGRFP Brașov nu a formulat obiecțiuni față de constatările raportului de expertiză și nu a solicitat efectuarea vreunei noi expertize de specialitate.

Înalta Curte constată că este corect raționamentul instanței de fond, câtă vreme pe tărâmul răspunderii civile delictuale, care este temeiul de drept al acțiunii reclamantului-recurent (art. 998 C. civ.) trebuie întrunite condițiile existenței faptei, a prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și forma de vinovăție.

Nu poate fi reținută în cauză susținerea recurentei-reclamante în sensul că prejudiciul este cert determinat în fața instanței penale, deoarece din conținutul expertizei contabile a rezultat că au fost avute în vedere și alte facturi decât cele avute la dispoziție de reclamantă, acest lucru privea câtimea obligațiilor fiscale și trebuia lămurit de către reclamantă, în alte condiții aceste constatări ale raportului de expertiză profită pârâtului.

- referitor la motivul de recurs privind calculul accesoriilor - acesta este de asemenea, nefondat

Înalta Curte constată că întrucât, așa cum a reținut instanța de fond, S.C. C. a fost radiată la data de 12.04.2012, ca urmare a închiderii procedurii insolvenței, iar S.C. B. S.R.L. a fost radiată din data de 21.10.2008, cu mult înaintea pronunțării deciziei penale nr. 780/HP/17.11.2015, în acest fel fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 122

1

alin. (1) Codul de procedură fiscală, conform căruia:

"Pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere.

Susținerea recurentului că pârâtul era administratorul societăților nu are relevanță câtă vreme nu s-a obținut o hotărâre de angajare a răspunderii solidare a acestuia.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinței nr. 57/2017 din 21 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 decembrie 2019.