ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 91/2018

HOTĂRÂRE

18.01.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 91/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin declinare de la Judecătoria Brașov, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, pentru Statul Român, prin A.N.A.F. a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența prejudiciului în cuantum de 500.996 RON și să se dispună obligarea pârâtului la plata acestui prejudiciu, la care se vor calcula majorări și penalități de întârziere de la data scadenței obligației și până la data recuperării prejudiciului, față de partea vătămată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, prejudiciul fiind cauzat de pârât, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și a fost trimis în judecată în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov emis în Dosarul nr. x/P/2010.

Prin sentința civilă nr. 910/C/2016, Tribunalul Brașov a admis cererea de chemare în judecată și, în consecință, a constatat existența prejudiciului în cuantum de 500.996 RON, dispunând obligarea pârâtului să plătească reclamantului prejudiciul în cuantum de 500.996 RON, la care se vor calcula majorări și penalități de întârziere de la data scadenței obligației și până la data recuperării prejudiciului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul A.

Prin decizia nr. 1115/Ap din 20 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 31 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La aceeași dată, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au formulat punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 18 ianuarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2016 "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013 - data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 și până la 31 decembrie 2016, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Din această perspectivă se impune stabilită valoarea obiectului prezentului litigiu.

În secțiunea a două a Titlului III din C. proc. civ., a fost reglementată competența materială a instanțelor judecătorești în funcție de valoarea obiectului cererii introductive de instanță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.:"Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății. În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți".

În speță, decizia instanței de apel, atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, formulată la data de 22 octombrie 2015, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care s-au solicitat despăgubiri în valoare de până la 1.000.000 RON, respectiv 500.996 RON, plus dobânzi și penalități ce urmează a fi calculate la această sumă și care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt avute în vedere în stabilirea valorii obiectului cererii.

Așa fiind, în raport de dispozițiile legale menționate, se constată că cererea dedusă judecății în prezenta cauză este evaluabilă în bani, iar valoarea pretențiilor se află sub pragul de 1.000.000 RON, prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că hotărârea instanței de apel nu este supusă căii de atac a recursului în raport de criteriul valoric.

De menționat că prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a statuat că sintagma precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională. Această decizie, însă, nu este aplicabilă în speță, întrucât decizia recurată a fost pronunțată anterior datei publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017.

Având în vedere dispozițiile legale menționate, întrucât valoarea obiectului prezentei cauze este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015, hotărârea curții de apel nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din același Cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 1115/Ap din 20 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.