ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1922/2016

Decizia nr. 1922/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 23 iunie 2015, în Dosarul nr. x/97/2014, reprezentantul convențional al intimatei pârâtă SC A. SRL, avocat B., a depus la dosar o cerere de recuzare a doi dintre membrii completului de judecată, respectiv, doamna judecător C. și doamna judecător D.

În motivarea cererii de recuzare s-a susținut că, față de motivele de recurs formulate de recurenții reclamanți, unul dintre acestea fiind o presupusă încălcare de către instanța de fond a autorității de lucru judecat ce rezultă din Decizia nr. 1559/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, devin incidente prevederile art. 41 coroborate cu art. 42 pct. 13 noul C. proc. civ., în condițiile în care Decizia nr. 1559/2011 a fost pronunțată de d-na judecător C. și d-na judecător D.

S-a apreciat că pentru respectarea garanțiilor procesuale și a principiului imparțialității impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se impune recuzarea doamnelor judecător C. și D.

De asemenea, s-a mai susținut că situația de fapt ce rezultă din Decizia nr. 1559/2011 urmează să fie supusă analizei instanței de față, fiind vorba de o antepronunțare în ce privește situația de fapt. Astfel, pe de o parte, Decizia nr. 1559/2011 constată că magazinul Billa se află amplasat pe domeniul public al Municipiului Petroșani, iar în prezenta cauză se solicită demararea procedurilor de demolare a magazinului Billa pe dispozițiile Legii nr. 50/1991, care reglementează situația imobilelor construite pe domeniul public sau domeniul privat al municipiului, comunei, orașului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 41, art. 42 pct. 13 noul C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Încheierea pronunțată de instanța de recurs

Prin Încheierea din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C. și a doamnei judecător D. - membre a completului de judecată C1 Recurs Contencios, formulată de petenta SC A. SRL în Dosarul nr. x/97/2014 .

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. se referă la situația în care judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza, nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare.

În consecință, reține instanța, acest caz de incompatibilitate absolută urmărește împiedicarea judecătorului de a-și controla propria hotărâre în cadrul căii de atac de reformare, respectiv de a nu fi pus în situația de a-și controla propria hotărâre în cadrul căilor de atac de retractare, ceea ce nu este cazul în speță.

În ceea ce privește invocarea de către petentă a prevederilor art. 42 pct. 13 noul C. proc. civ., instanța a constatat că pentru a fi întemeiat acest motiv de recuzare, trebuie să fie vorba în cauză despre existența altor situații decât cele prevăzute expres la art. 42 pct. 1 - 12 noul C. proc. civ. și care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea doamnelor judecător recuzate în acest dosar.

Or, din faptul că prin motivele de recurs se invocă și o presupusă încălcare a autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 1554/2011 pronunțată de aceleași judecătoare și în acest context ele sunt învestite la a verifica aceste aspecte, se apreciază că aceste împrejurări nu sunt de natură să nască în mod legitim îndoieli cu privire la lipsa de obiectivitate a acestora în soluționarea prezentului recurs.

În consecință, instanța a apreciat că nu există motive temeinice care să justifice o eventuală neîncredere cu privire la obiectivitatea d-nelor judecător în judecarea prezentului litigiu, nu este incident motivul de recuzare invocat potrivit art. 41 coroborat cu art. 42 pct. 13 noul C. proc. civ., astfel că va respinge ca nefondată, cererea de recuzare.

Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC A. SRL.

Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta SC „A.” SRL împotriva Încheierii din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Analizând, cu prioritatea potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și în raport de dispozițiile procedurale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Noul C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

În speță după soluționarea cererii de recuzare, prin încheierea din 23 iunie 2015, instanța a acordat termen de judecată în cauză la data de 22 septembrie 2015 pentru continuarea judecății.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza a II-a când această din urmă hotărâre este definitivă încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Prin urmare nefiind pronunțată o hotărâre de către Curtea de Apel Alba Iulia, recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este inadmisibil.

De altfel, instanța a indicat prin Încheierea de respingere a cererii de recuzare „ cu recurs în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei pronunțate în soluționarea recursului.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC „A.” SRL împotriva Încheierii din 23 iunie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM