ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2332/2016

Decizia nr. 2332/2016 Prin încheierea de ședință din data de 14 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011, a fost admisă cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art. 35 din Legea nr. 137/2002, având în vedere că față de intimata pârâtă A. SA Petroșani s-a instituit procedura de administrare specială și de supraveghere financiară în perioada de privatizare. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, înregistrat la 01.06.2016, reclamanții B., C., D., E. și F., solicitând dispunerea continuării judecății de către instanța de apel. În motivarea recursului s-au arătat următoarele. încheierea de suspendare este nelegală, conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât încalcă art. 21 din Constituție, privind accesul la justiție, și art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil. Acțiunea este înregistrată pe rolul instanțelor de 14 ani, judecarea litigiului fiind inițial suspendată în apel, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea cererii privind anularea brevetului, iar apoi în 2013 în temeiul art. 35 din Legea nr. 137/2002, după ce s-a pronunțat o decizie de casare. Astfel, deși s-a scurs o perioadă mare de timp, cauza nu a fost soluționată definitiv, fiind încălcate, în afară de dispozițiile invocate anterior, și acele dispoziții constituționale care ocrotesc dreptul de proprietate intelectuală în mod similar oricărui drept de proprietate.

Mai mult, deși s-a suspendat soluționarea apelului pe considerentul că s-a instituit procedura de administrare specială și supraveghere financiară în perioada de privatizare, justificându-se lezarea dreptului de proprietate printr-un interes public, prioritar interesului privat, în realitate, interesul public de privatizare invocat cu prilejul suspendării a fost înfrânt prin aceea că, după mai multe acte normative prin care s-au trecut din domeniul public în domeniul privat bunuri preluate de la pârâte, înființându-se cu o parte din ele o nouă societate comercială, care a intrat și ea într-o procedură de reorganizare prin fuziune, toate au sfârșit prin a ajunge în procedura de insolvență și chiar faliment.

Pârâta A. Petroșani se află în procedura falimentului deschisă prin sentința nr. 385 din 28 aprilie 2015, fiind astfel nejustificată menținerea în stare de suspendare a dosarului de față din moment ce s-a renunțat la interesul public de privatizare. În cazul în care nu se judecă prezentul litigiu recurenții sunt în imposibilitatea de a obține vreo despăgubire câtă vreme nu a stabilit-o instanța, singura competentă în acest sens. Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat. Referitor la faptul că Exploatarea Minieră Vulcan, sucursală a A. SA, nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, conform precizărilor pârâtei A. SA, această excepție nu poate fi soluționată în recurs, unde litigiul se desfășoară, în limitele acestuia, care nu privesc fondul, ci doar măsura suspendării, în contradictoriu cu părțile din apel.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos. Prin încheierea atacată pronunțată la data de 14 martie 2013 a fost admisă cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art. 35 din Legea nr. 137/2002, având în vedere că față de intimata pârâtă A. SA Petroșani s-a instituit procedura de administrare specială și de supraveghere financiară în perioada de privatizare. Recurenții, prin recursul formulat după aproape trei ani de la dispunerea măsurii, nu au invocat faptul că nu ar fi fost îndeplinite condițiile pentru a se suspenda cauza conform art. 35 din Legea nr. 137/2002, ei că din cauza duratei procesului de față nu ar fi trebuit dispusă măsura suspendării.

Suspendarea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 137/2002 este o suspendare de drept, iar nu facultativă, instanța de judecată neavând posibilitatea de a aprecia dacă se impune sau nu a fi dispusă această măsură în funcție de durata procesului, apărare care, de altfel, nu s-a formulat Ia momentul discutării acestei cereri. Dacă recurenții apreciau că măsura suspendării se întinde pe o perioadă prea mare de timp, puteau formula cerere de repunere pe rol, în cadrul căreia, eventual, să invoce încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil. Curtea Constituțională a fost sesizată în timp cu excepții de neconstituționalitate a acestui text de lege, prin care se invoca încălcarea prevederilor constituționale privind garantarea dreptului la un proces echitabil, accesul la justiție, dreptul de proprietate (Deciziile nr. 514/2004, nr. 733/2011, nr. 1502/2011, nr. 126/2014,) și astfel a dispozițiilor C.E.D.O.

corespondente, ajungând la concluzia că textul este constituțional. Astfel, s-a reținut că „măsura suspendării acțiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însăși, este luată în vederea realizării scopului strategic, de interes general al privatizării societăților comerciale la care statul sau o unitate a administrației publice locale este acționar sau asociat, fără a pune în discuție dreptul de proprietate al altor subiecte”, că „rațiunea suspendării judecării acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor, precum și orice procedura de executare silită se regăsește în necesitatea protejării tuturor creditorilor și a respectării ordinii de preferință instituite prin dispozițiile art 38 din Legea nr. 137/2002.

Dacă nu s-ar acționa în acest mod și s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să-și poată recupera creanțele, și anume aceia care au solicitat primii executarea creanțelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferință prevăzută prin lege. De altfel, curtea reține că toți creditorii. indiferent dacă au sau nu o acțiune în pretenții judiciară sau extrajudiciara îndreptată împotriva societății comerciale sau au pornit procedura de executare silita împotriva ei și indiferent dacă creanța lor a ajuns sau nu la scadență, au posibilitatea înscrierii la masa credalâ, precum și dreptul de a contesta existența sau întinderea creanței ori rangul acesteia în ordinea de preferință.

Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulți creditori, sa fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanțele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea, curtea constată că nu mai există rațiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 137/2002, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăți în contul creanțelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadență”.

Faptul că ulterior suspendării ar fi intervenit împrejurări care schimbă situația de fapt avută în vedere de către instanță la data dispunerii măsurii, cum ar fi intrarea pârâtului în procedura simplificată a insolvenței, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a încheierii atacate, neputând face obiectul recursului, ci, eventual, un motiv de repunere a cauzei pe rol, care este de competența instanței care a dispus suspendarea, situație cu care instanța de apel, de altfel, s-a sesizat din oficiu, dar cu privire la care nu a putut dispune din cauza declarării prezentului recurs. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B., C., D., E. și F. împotriva încheierii de ședință din data de 14 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2016.