ÎCCJ, decizie (scj.ro #83423)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83423) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Hotărârea
Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății. Majorarea
capitalului social.
Neacordarea
dreptului de
preferință. Nulitate absolută
Sancționarea cu nulitatea absolută a operațiunilor de majorare a
capitalului social , prevăzută în art.216 alin.(2) din Legea nr.31/1990,
intervine în situația în care nu a fost respectat dreptul de preferință al
celorlalți acționari, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Acționarii societății
reclamante nu și-au manifestat, în termen legal, opțiunea de a achiziționa
acțiunile scoase la vânzare, ca urmare a majorării capitalului social, hotărâtă
în cele două adunări generale extraordinare ale societății pârâte, prin
emiterea de noi acțiuni și care au putut deveni disponibile pentru alți
acționari.
(Secția comercială, decizia nr.932 din 7 martie 2006)
Reclamanta SC
SO
SA București a chemat
în judecată pe pârâta SC S SA Buzău pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța
să se constate nulitatea absolută a hotărârii
AGEA
a
societății pârâte din 26 iunie 2003, în ceea ce privește majorarea capitalului
social al acesteia prin emiterea unui număr de 386.347 acțiuni cu o valoare de
9.658.675.000 lei, precum și nulitatea absolută a hotărârii din 15 octombrie
2004, în ceea ce privește majorarea capitalului social al societății prin
emiterea unui număr de 2.024.840 acțiuni cu o valoare de 50.621.000.000 lei.
Prin sentința civilă nr.183 din 25 mai 2005, Tribunalul Bacău a
respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că hotărârile
AGEA
atacate sunt afectate de nulitatea absolută expres
prevăzută în art.216 alin.(2) din Legea nr.31/1990.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.231 din 20
septembrie 2005, a respins apelul reclamantei, ca
nefondat
.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a
declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii așa cum a fost
formulată și constatarea nulității absolute a celor două hotărâri ale
AGEA
de la societatea pârâtă, întrucât nu au fost
respectate dispozițiile art.211 și 216 din Legea nr.31/1990, privind acordarea
dreptului de preferință.
Recursul a fost respins ca
nefondat
.
Din examinarea criticilor pe care reclamanta le reiterează în
recur
, în raport cu probatoriile administrate, s-a
constatat că nu sunt îndeplinite nici una din situațiile prevăzute în art.304
C.
proc
.
civ
. pentru a se
putea dispune casarea hotărârii atacate.
Potrivit art.211 din Legea 31/1990 privind societățile
comerciale, cu modificările sale ulterioare, hotărârea
AGEA
de majorare a capitalului social se publică în
m
onitorul Oficial partea a IV-a, cu acordarea unui termen de
cel puțin o lună din ziua publicării pentru executarea dreptului de preferință.
potrivit art.216 alin.(2) din lege , operațiunea de majorare a
capitalului social fără acordarea dreptului de preferință este lovită de
nulitate absolută.
În speță, așa cum corect au reținut și instanțele, reclamanta nu
a făcut dovada că dispozițiile legale menționate, pe care și-a întemeiat
acțiunea de anulare parțială a hotărârilor
AGEA
ale
societății pârâte, ar fi fost încălcate.
Cum, în ceea ce privește majorarea capitalului social, hotărâtă
la 28 iunie 2003, prin emiterea unui număr de 986347 acțiuni, reclamanta nu
și-a manifestat dreptul de preferință de cumpărare a acțiunilor oferite spre
vânzare, în termenul legal (de la data de 10 iulie 2003, data publicării
hotărârii în Monitorul Oficial și până la 10 august 2003), acestea au fost
cumpărare de alt acționar.
În ceea ce privește pachetul de acțiuni de 2.024.840, pus în
vânzare ca urmare a hotărârii
AGEA
din 15 octombrie
2004 de vânzare a capitalului social al pârâtei, reclamanta nu și-a manifestat
opțiunea de achiziționare în termenul legal, acțiunile fiind vândute altui
acționar, conform actului adițional din 7 decembrie 2004.
Cu alte cuvinte, cum acționarii societății inclusiv reclamanta
nu și-au manifestat opțiunea de a achiziționa acțiunile scoase la vânzare, ca
urmare a majorării capitalului social, în urma hotărârii celor două adunări
generale extraordinare ale pârâtei, după expirarea termenului legal, acestea au
devenit disponibile și au putut fi achiziționate de alți acționari, în
condițiile stabilite de lege.
Astfel că, nulitatea absolută a operațiunilor de majorare a
capitalului social, prevăzută în art.216 alin.(2) din Legea nr.31/1990, intervine
numai în situația în care nu a fost respectat dreptul de preferință al
celorlalți acționari, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, așa cum corect s-a
reținut prin hotărârea atacată.