ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.01.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2017

HOTĂRÂRE
25.01.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 74/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 25 iulie 2014 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2142/R din 27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/300/2012, formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimata Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea judecătorească este potrivnică cu Decizia civilă nr. 466 R din 19 februarie 2014, pronunțată de același tribunal în dosar nr. x/299/2011, ambele hotărâri judecătorești fiind irevocabile.

Verificând hotărârile judecătorești cu privire la care se susține incidența cazului de revizuire reglementat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea a constatat că, într-adevăr, prin ambele hotărâri judecătorești, instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil asupra unor contestații formulate de A.N.R.P. împotriva executării silite demarate împotriva sa în dosarul nr. x/2011 al B.E.J. B., la cererea creditoarei A., moștenitoare a defunctei C., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1338 din 21 noiembrie 2005, pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr. x/2005 și a încheierii din 20 iunie 2006 din dosar nr. x/2005.

În contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, în dosar nr. x/299/2011, sunt indicate actele de executare a căror anulare se solicită, respectiv: somația, procesul - verbal încheiat la data de 17 octombrie 2011, adresa de înființare a popririi din data de 5 februarie 2011 și, ulterior, procesul-verbal din data de 21 februarie 2012.

Contestația a fost admisă în parte, dispunându-se anularea actelor de executare producătoare de efecte juridice în circumscripția teritorială a Judecătoriei sectorului 1 București, respectiv somația de plată și cele două procese-verbale, din 17 octombrie 2011 și 21 februarie 2012, în considerentele Sentinței civile nr. 16399 din 26 septembrie 2012, reținându-se, în ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 5 decembrie 2011, că acest "act execuțional face obiectul examinării sub aspectul legalității sale în dosarul nr. x/300/2012 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, potrivit competenței teritoriale exclusive în această materie".

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, în dosar nr. x/300/2012, s-a solicitat anularea procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 17 octombrie 2011 și anularea executării silite însăși.

Sentința civilă nr. 16972 din 4 decembrie 2012, prin care contestația a fost respinsă, a fost modificată de Tribunal, care a reținut autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 16399 din 26 septembrie 2012 în privința procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 17 octombrie 2011 și a anulat "restul actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x/2011 al B.E.J. B.".

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că executarea silită este nelegală întrucât a fost demarată în lipsa unui titlu executoriu și în condițiile inexistenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatare în raport de care nu a mai procedat la verificarea legalității fiecărui act de executare în parte.

Se constată că prin Sentința civilă nr. 16972 din 4 decembrie 2012, menținută prin Decizia civilă nr. 466R din 19 februarie 2014, nu s-a răspuns nici explicit și nici implicit vreunei critici de nelegalitate privind adresa de înființare a popririi, pentru a se putea reține încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii date asupra contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/299/2011, raportarea acesteia la sintagma "respinge ca neîntemeiată în rest contestația la executare" neputând fi primită în condițiile în care instanța a arătat expres, în considerentele pe care se sprijină această soluție din dispozitiv, faptul că va judeca "în limitele competenței sale imperative".

În consecință, în temeiul art. 326 și art. 328 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 567 din 10 iunie 2016 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în cadrul termenului legal recurenta A., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată în sensul admiterii cererii de revizuire, și anularea în parte a Deciziei civile nr. 2141 din 27 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, constatând existența a două hotărâri judecătorești potrivnice date de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

O primă critică adusă deciziei recurată, se referă la existența unei motivări contradictorii a deciziei recurată, precum și străine de natura pricinii.

Pe fondul cererii de revizuire, recurenta a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma motivelor invocate, constată că este fondat, prin prisma motivului de casare, reprezentat de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., avându-se în vedere următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care sau înlăturat cererile părților". Prin urmare, "motivarea" hotărârii, înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au dus la convingerea judecătorului că trebuie să admită sau să respingă cererile părților. În acest sens, sunt aplicabile și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță națională trebuind să fie motivată, în fapt și drept, sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată, în caz contrar, fiind încălcat accesul liber la instanță.

Astfel, analizând decizia recurată se constată faptul că, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 326 și 328 C. proc. civ., respingând ca nefondată cererea de revizuire, însă considerentele acesteia nu analizează motivele formulate prin cererea de revizuire, rezumându-se la a prezenta obiectul celor două pricini, pretins contradictorii.

Nemotivarea hotărârii are așadar conotații care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, aflându-ne în situația încălcării unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege. Neîndeplinirea acestei cerințe legale a motivării de către instanța de apel, constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar această situație echivalează cu nepronunțarea și face imposibilă analiza în cadrul recursului a legalității deciziei în raport de soluția pronunțată prin aceasta, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ.

Fiind găsit astfel întemeiat, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu va fi analizat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de cele arătate și în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de recurenta A. și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 567 din 10 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-26
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1566/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele: La 25 iulie 2014, A. a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru
ÎCCJ 2017-09-20
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1229/2017
Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 495 din 20.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de fa
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #133308)
pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/300/2013. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susținând că hotărârea a cărei revizuire o solicită este u
ÎCCJ 2017-10-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1411/2017
, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce ar reieși din primul proces, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este p
ÎCCJ 2015-05-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1421/2015
data de 14 noiembrie 2014, în Dosarul nr. 3985/1/2014, revizuirea deciziei civile nr. 1598 din 27 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărâre considerată potrivnică dec
Sursă