ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2111/2013

Asupra

contestația în anulare de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 87 din

28 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca

neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuenții SC C.G. SRL Iași, A.G.

și A.E. prin care au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 184 din 26

septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

Pentru a

hotărî astfel, instanța a reținut că deși revizuenții au invocat drept temei al

cererii de revizuire, dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., aceștia nu au

arătat care sunt lucrurile asupra cărora instanța s-a pronunțat fără ca acestea

să fi fost cerute, care este lucrul cerut asupra căruia instanța de judecată nu

s-a pronunțat, în ce măsură s-a dat prin sentința supusă revizuirii mai mult

decât s-a cerut.

De asemenea,

având în vedere dispozițiile art. 322 pct. 4 teza finală potrivit cărora

„instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra

existenței sau inexistenței infracțiunii invocate” instanța a reținut că

expertiza menționată în considerente nu face dovada susținerilor revizuenților

în fața instanței civile.

Contrar

susținerii revizuenților conform căreia, prin rezoluția menționată s-a

constatat falsul contractului de garanție instanța a reținut că aceste

concluzii ale rezoluției din data de în data de 24 noiembrie 2011 în Dosarul

penal nr. 14488/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași nu se impun

cu autoritate de lucru judecat în fața instanței învestită cu soluționarea

cererii de revizuire pentru că stabilirea existenței sau inexistenței

infracțiunii invocate este dată potrivit pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., în

competența instanței civile.

Împotriva acestei

decizii, revizuenții A.G., A.E. și SC C.G. SRL Iași au declarat recurs, iar prin

decizia nr. 1521 din 9 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a ll-a civilă, a respins recursul ca nefondat, reținând că, dezlegarea Curții de

Apel București în ceea ce privește neîndeplinirea cerințelor art. 322 pct. 2 și

pct. 4 C. proc. civ. cu privire la cererea de revizuire este legală.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți la data de 12 aprilie 2013, contestatorii A.G. și A.E. au

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1521 din 9 aprilie 2013 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

În motivarea contestației

în anulare, contestatorii A.G. și A.E. susțin că, instanța de recurs a omis din

greșeală să analizeze toate motivele de recurs invocate, solicitând în acest sens,

admiterea acesteia și anularea deciziei atacate.

Motivul invocat

de către contestatori, respectiv omiterea analizării tuturor motivelor de recurs

va fi încadrat în drept, de către Înalta Curte pe dispozițiile art. 318 teza a ll-a

C. proc. civ.

Verificând condițiile

de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că această cale este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de dispozițiile

mai sus-evocate, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii,

care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația

în anulare.

Contestația în

anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație

în anulare, când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța,

respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

din motivele de casare.

În raport de dispozițiile

legale mai sus-evocate, Înalta Curte constată că susținerile contestatorilor, în

sensul că instanța de recurs a omis să examineze motivele de recurs cu care a fost

investită, prin cererea de recurs, sunt nefondate.

Ipoteza reglementată

de art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. are în vedere omisiunea efectivă de examinare

a motivelor de casare sau modificare invocate.

Or, din considerentele

deciziei rezultă incontestabil că instanța de recurs a luat în examinare toate criticile

formulate de revizuenți și a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de

nelegalitate, astfel încât, susținerile contestatorilor nu se încadrează în motivul

care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac, de vreme ce din considerentele

hotărârii rezultă raționamentul logico-juridic al instanței în adoptarea soluției

pronunțate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorii A.G. și A.E. împotriva deciziei nr. 1521 din

9 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 28 mai 2013.