ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 957/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 6 februarie 2012 revizuenții SC C.G. SRL lași, A.G. și A.E. au solicitat revizuirea sentinței nr. 218 din 11 octombrie 2006 și în consecință rejudecarea cauze, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii, respingând cererea de revizuire ca inadmisibilă, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 45 din 6 aprilie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că hotărârea prin care i s-a respins cererea revizuenților, atacată în speță, nu intră în categoria celor supuse revizuirii, din moment ce prin ea nu se constată în niciun fel o situație de fapt, nu se evocă fondul, ci doar se respinge acțiunea pe aspecte de drept procesual, respectiv lipsa calității procesuale a pârâtului, autoritatea de lucru judecat cu privire la toți ceilalți.

Împotriva acestei hotărâri, revizuenții au declarat recurs susținând că prin decizia criticată le-au fost încălcate drepturile legale și constituționale art. 23 – art. 24 din Constituția României, art. 6 din C.E.D.O., art. 129 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la „prezumția de nevinovăție”, încălcarea principiului disponibilității, având în vedere că obiectul acțiunii l-a constituit constatarea nulității absolute a unui act juridic și nu contestația la executare, fiind schimbată astfel încadrarea juridică a acțiunii de către instanța de fond. A invocat decizia nr. 2150 din 27 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a arătat că art. 322 C. proc. civ., nu prevede condiția ca hotărârea atacată în revizuire să evoce fondul.

Recursul este nefondat. Având în vedere că recurenții nu au încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea lor în art. 304 alin. (9) C. proc. civ., cu referire la cea de-a doua ipoteză privind încălcarea art. 322 C. proc. civ. Conform art. 322 C. proc. civ., prevede că „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri..”. Ca urmare, în analiza cererii de revizuire, instanța trebuie să verifice dacă hotărârea atacată poate fi supusă revizuirii, împrejurare față de care trebuie să se constate dacă hotărârea atacată este definitivă în instanța de apel sau prin neapelare precum și în recurs și dacă evocă fondul.

Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța analizând obiectul revizuirii, a constatat corect că sentința atacată nu evocă fondul deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cererii ci, pe aspecte de drept procesual constând în lipsa calității procesuale, autoritate de lucru judecat, așa încât legal a apreciat că cererea nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 322 C. proc. civ., fiind inadmisibilă. În ceea ce privește încălcarea principiului disponibilității, se constată că și acest motiv este nefondat deoarece, în speță, nu s-a pus în discuție limitele sesizării ci, dacă este îndeplinită condiția pentru ca cererea să poată fi primită în temeiul art. 322 C. proc.

civ. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuenții SC C.G. SRL lași, A.G. și A.E. împotriva sentinței civile nr. 45 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013.