ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 957/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 6

februarie 2012 revizuenții SC C.G. SRL lași, A.G. și A.E. au solicitat

revizuirea sentinței nr. 218 din 11 octombrie 2006 și în consecință rejudecarea

cauze, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis excepția inadmisibilității

cererii, respingând cererea de revizuire ca inadmisibilă, așa cum rezultă din

sentința civilă nr. 45 din 6 aprilie 2012.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că hotărârea prin care i s-a

respins cererea revizuenților, atacată în speță, nu intră în categoria celor

supuse revizuirii, din moment ce prin ea nu se constată în niciun fel o

situație de fapt, nu se evocă fondul, ci doar se respinge acțiunea pe aspecte

de drept procesual, respectiv lipsa calității procesuale a pârâtului,

autoritatea de lucru judecat cu privire la toți ceilalți.

Împotriva

acestei hotărâri, revizuenții au declarat recurs susținând că prin decizia

criticată le-au fost încălcate drepturile legale și constituționale art. 23 –

art. 24 din Constituția României, art. 6 din C.E.D.O., art. 129 pct. 5 C. proc.

civ., cu referire la „prezumția de nevinovăție”, încălcarea principiului

disponibilității, având în vedere că obiectul acțiunii l-a constituit

constatarea nulității absolute a unui act juridic și nu contestația la

executare, fiind schimbată astfel încadrarea juridică a acțiunii de către

instanța de fond.

A invocat

decizia nr. 2150 din 27 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și a arătat că art. 322 C. proc. civ., nu prevede condiția ca hotărârea atacată

în revizuire să evoce fondul.

Recursul este

nefondat.

Având în vedere

că recurenții nu au încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 304 C.

proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constată

că dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea lor în art. 304 alin. (9) C.

proc. civ., cu referire la cea de-a doua ipoteză privind încălcarea art. 322 C.

proc. civ.

Conform art. 322

C. proc. civ., prevede că „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele

cazuri..”.

Ca urmare, în

analiza cererii de revizuire, instanța trebuie să verifice dacă hotărârea

atacată poate fi supusă revizuirii, împrejurare față de care trebuie să se

constate dacă hotărârea atacată este definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare precum și în recurs și dacă evocă fondul.

Având în vedere

aceste dispoziții legale, instanța analizând obiectul revizuirii, a constatat corect

că sentința atacată nu evocă fondul deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra

fondului cererii ci, pe aspecte de drept procesual constând în lipsa calității

procesuale, autoritate de lucru judecat, așa încât legal a apreciat că cererea

nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 322 C. proc.

civ., fiind inadmisibilă.

În ceea ce

privește încălcarea principiului disponibilității, se constată că și acest

motiv este nefondat deoarece, în speță, nu s-a pus în discuție limitele

sesizării ci, dacă este îndeplinită condiția pentru ca cererea să poată fi

primită în temeiul art. 322 C. proc. civ.

Având în vedere

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de revizuenții SC C.G. SRL lași, A.G. și A.E. împotriva

sentinței civile nr. 45 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 martie 2013.