ÎCCJ, decizie (scj.ro #84403)

Arestare preventivă. Menținerea

în cursul judecății. Motive

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri

procesuale. Arestarea preventivă

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- arestare preventivă

- menținerea arestării în cursul

judecății

C.

proc

.

pen

.,

art

. 160

b

alin. (1) și (3),

art

. 148

lit

. h),

art

. 155 și urm.

Constituirea unui grup infracțional din 17 persoane, în scopul

săvârșirii infracțiunilor de șantaj, proxenetism și

vătămare corporală gravă, cu participarea mai multor cadre

din poliție, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică

și justifică menținerea arestării preventive a

inculpaților în cursul judecății, cu respectarea

dispozițiilor prevăzute de lege.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia

nr

. 2782 din 26

aprilie 2005

Prin încheierea din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel Pitești a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.C. și

alți 16 inculpați.

S-au respins cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii

arestării preventive formulate de inculpați.

Curtea de apel a reținut că există în continuare temeiurile ce

au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților

în baza

art

. 148

lit

. h) C.

proc

.

pen

., faptele deduse

judecății fiind sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani

închisoare, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru

ordinea publică.

Instanța a mai considerat că situația personală a

inculpaților, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita

anterioară bună a acestora nu sunt elemente de natură să

conducă la revocarea măsurii arestării, datele invocate fiind

cunoscute, de altfel, la data arestării.

Curtea a mai considerat că nu au fost

depășite durata judecății și a arestării

preventive,

nefiind

încălcate dispozițiile

art

. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor

și libertăților fundamentale și nici

art

.

23 din Constituția României, ei fiind arestați de 5 luni în

condițiile în care cauza este complexă prin numărul mare al

faptelor cercetate și al persoanelor implicate.

Împotriva acestei încheieri, inculpații au declarat recurs, cu privire la

motivele invocate  reținându-se următoarele:

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

sub învinuirea că au constituit un grup infracțional care a

acționat în mod coordonat, în scopul obținerii de foloase materiale

injuste prin șantaj, proxenetism, vătămare corporală

gravă, fapte comise împotriva  patronilor  unor firme.

Activitatea infracțională a fost

favorizată de fostul șef al Poliției municipiului Deva, precum

și de agenți de poliție.

Măsura preventivă a fost

menținută de instanță, cu respectarea dispozițiilor

art

. 155 și următoarele C.

proc

.

pen

.

Curtea de Apel Pitești a

menținut, de asemenea,  starea de arest a inculpaților recurenți,

constatând că nu sunt temeiuri care să impună revocarea

acestora.

Inculpații au invocat lipsa vinovăției cu privire la

faptele ce fac obiectul judecății și greșita încadrare

juridică a acestora.

Aceste aspecte nu pot fi examinate de

instanța de recurs în acest moment procesual,  fiind  atributul

instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să

stabilească vinovăția sau nevinovăția

inculpaților.

De asemenea, au invocat depășirea termenului rezonabil de judecare al

unei cauze penale, încălcându-se astfel dispozițiile

art

. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, precum și a

art

. 23 din Constituția

României.

Sub acest aspect se constată că termenul rezonabil invocat nu a fost

depășit și nici durata măsurii arestării

preventive;  este de observat că

art

. 23

din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul

urmăririi penale care nu poate depăși 180 de zile, ceea ce nu

este cazul în speță, inculpații fiind trimiși în

judecată înainte de împlinirea acestui termen.

Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut

temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în

art

. 143 și 148 C.

proc

.

pen

.,

neexistând

probe certe

că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi

socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică,

dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea

săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță

în zona în care s-au produs.

În raport cu

art

. 5 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și

art

. 23 din

Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate

dispune atunci când există motive verosimile că s-a

săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se

crede în posibilitatea  săvârșirii unei noi infracțiuni,

fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și

libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune

condiții a procesului penal.

În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport

cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice,

rezonanța faptelor comise, precum și, în cazul unora dintre

inculpați, ținându-se seama de funcțiile avute de aceștia

în poliție la data săvârșirii faptelor.

Pericolul pentru ordinea publică  își găsește expresia

și prin starea de neliniște, de sentimentul  de insecuritate în

rândul societății generată de   faptul că

persoane bănuite de  săvârșirea unor infracțiuni de o

gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de

libertate.

În concluzie, în mod corect au fost

respinse cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării

preventive, respectiv  de înlocuire a acesteia, motiv pentru care

recursurile au fost respinse.