ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1743/2017

Decizia nr. 1743/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării Deciziei nr. 25 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul IX, la data de 1.09.2014 cu privire la punctele II.2, II.3, respectiv II.4 și anularea Încheierii nr. 42 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul IX - Comisia de soluționare a contestațiilor și a Deciziei nr. 25 din 1.09.2014, cu privire la pct. II.2, II.3, respectiv II.4.

Prin încheierea din 13.01.2015, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării pct. II2, II.3 respectiv II.4, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, reclamantul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului împotriva încheierii atacate vizează modul superficial, prin care prima instanță a înțeles și analizat speța dedusă judecățiii prin prisma normelor de drept aplicabile, situație de natură a atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține nelegalitatea soluției pronunțată de instanța de fond, având ca argument faptul că aceasta nu a luat în considerare că actul juridic în baza căruia s-au efectuat plățile - Contractul nr. 131/2013 era valabil, iar constatările vizuale ale auditorilor publici externi din cadrul Curții de Conturi, nu puteau conduce la concluzia că plățile au fost efectuate în mod nelegal.

În opinia recurentului, prima instanță nu trebuia decât să analizeze dacă există o aparență de nelegalitate a actului. Instanța trebuia astfel să analizeze dacă o eventuală lipsă a oportunității achiziției justifică existența unui prejudiciu în condițiile în care prejudiciul presupune existența unei fapte ilicite care nu a fost demonstrată de intimată, aspecte ce nu impuneau analiza fondului acestui litigiu.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 25 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul IX, la data de 01.09.2014 cu privire la pct. II.2, II.3 respectiv II.4 și anularea Încheierii nr. 42 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul IX - Comisia de soluționare a contestațiilor și a Deciziei nr. 25 din 1.09.2014, cu privire la pct. II.2, II.3, respectiv II.4.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Prin încheierea din 13.01.2015, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării pct. II2, II.3 respectiv II.4, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea încheierii nr. 42 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul IX - Comisia de soluționare a contestațiilor și a Deciziei nr. 25 din 1.09.2014 cu privire la pct. II.2, II.3, respectiv II.4.

Prin sentința nr. 756 din 17.03.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României.

Acțiunea recurentului-reclamant, care viza anularea actelor administrative în litigiu, fiind respinsă ca nefondată de prima instanță, prin sentința menționată, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În consecință, pe de o parte, soluția instanței de fond, învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că actele administrative, ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării, se bucură de prezumția de legalitate, nefiind, astfel îndeplinită cerințe prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, în sensul de „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Pe de altă parte, soluția dată prezentei cereri de suspendare a executării, chiar în eventualitatea în care aceasta ar fi fost favorabilă reclamantului, și-a epuizat efectele juridice la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anulare, așa cum prevede expres art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul demers judiciar al recurentei este lipsit, la acest moment, de finalitatea urmărită.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Apelor și Pădurilor (fostul Minister al Mediului, Apelor și Pădurilor) împotriva încheierii din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 mai 2017.