ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 965/2017

Decizia nr. 965/2017

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x din

2 februarie 2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile

nr. 1995 din data de 01 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015

al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

În

fapt, în esență, a arătat că, instanța nu a judecat

conform competenței dată de art. 4 pct. 1, 2 și 4 din C. proc.

civ. recursul formulat împotriva deciziei Curții de Apel Alba lulia, în Dosarul

nr. x/57/2009/al, și că instanța a folosit drepturile

procedurale cu rea-credință și în mod abuziv în ceea ce

privește soluționarea Dosarelor nr. x/97/2008 și nr. x/57/2009,

pronunțând hotărâri cu dispozitive potrivnice.

La

data de 07 aprilie 2016 cauza a fost suspendată, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza

a fost repusă pe rol din oficiu la 24 mai 2017, când s-a acordat termen la

8 iunie 2017, în vederea discutării excepției perimării cererii

de revizuire.

La

acest termen, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu excepția de

perimare și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect.

Înalta

Curte constată perimată cererea de revizuire

pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în

materie civilă.

Rezultă

că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina,

indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi

rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se

fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea

judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a

părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță unde părțile au

lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an

fără să fi săvârșit vreun act de procedură în

vederea reluării judecății cererii de revizuire, de la data

suspendării acesteia la data de 07 aprilie 2016.

Astfel,

din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 07

aprilie 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101

alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de

repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării,

prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată,

că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept,

și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de revizuire a Deciziei nr.

1995 din 01 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

formulată de revizuentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei

nr. 1995 din 01 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al

înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 08 iunie 2017.