ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1111/2017

Decizia nr. 1111/2017

Deliberând,

în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra revizuirii de

față;

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, sub nr. x/1/2015, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire

împotriva Deciziei nr. 2486 din 11 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin încheierea

de ședință din data de 10 martie 2016, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat

judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând

că la strigarea pricinii nu a răspuns niciuna dintre părți

și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin încheierea

din 21 aprilie 2016 s-a menținut măsura suspendării cauzei.

Înalta

Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării

excepției de perimare a cererii de revizuire.

Analizând

această excepție, Înalta Curte constată că este

întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în

materie civilă.

Așadar,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de

faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în

nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se

fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării

cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde, după suspendarea

judecății cererii de revizuire în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., măsură dispusă la termenul din 10 martie 2016,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai

mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății cauzei.

Astfel,

din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 martie

2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de

repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării,

prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată,

că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept

și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimată cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2486

din 11 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 iunie 2017.