ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1878/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 30.09.2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Sănătății solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata, în solidar, de daune morale în sumă de 2.000.000 euro, echivalentul a 8.400.000 lei noi, pentru prejudiciile aduse acesteia, prin îngrădirea dreptului acesteia la muncă, prin: Încălcarea art. 2 alin. (1) lit. b), art. 5 alin. (1) lit. g) și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996 - de către pârâtul Ministerul Sănătății; Încălcarea art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii de către ambele pârâte - încălcarea art. 41 alin. (1) și art. 45 din Constituția României, de către ambele pârâte; Încălcarea art. 1 alin. (2) lit. e) 1 și art. 5 din O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea discriminării, de către ambele pârâte. Această instanță, prin sentința nr. 1312 din 20.06.2013 a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat apel. La termenul din 24 octombrie 2014 Curtea de Apei București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus suspendarea judecării apelului, potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. Prin decizia nr. 223/A din data de 12 aprilie 2016 instanța a constatat perimată cererea de apel formulată de apeîanta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 1312 din 20 iunie 2013. Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 iunie 2016. La termenul din data de 22 septembrie 2016, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1). pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. La termenul din data de 23 noiembrie 2017 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 22 septembrie 2017. Analizând cu prioritate excepția de perimare a recursului, invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2017, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) din aceeași lege, perimarea se poate constata și din oficiu. Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții, situație regăsită în speță, întrucât părțile nu au efectuat niciun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei, după suspendarea judecății. În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 223 A din 12 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat .recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 223/A din 12 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2017.