ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2019

Ședința publică din data de 6 martie 2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2013 la data de 18 decembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. (în insolvență) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 96 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, obligarea pârâtului la plata sumei de 58.8 milioane euro, 262.500.000 echivalent în RON la data înregistrării acțiunii, cu titlu de despăgubiri, pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a erorii judiciare săvârșite de judecător.

Prin Sentința nr. 580 din 14 mai 2014 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea.

Prin Decizia nr. 7/A din 7 ianuarie 2015 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii, la data de 03.05.2016 (data poștei) a formulat contestație în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 365/A din 11 aprilie 2018 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat perimată contestația în anulare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din 07.09.2016 a fost suspendată judecata contestației în anulare în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților care nu au solicitat judecata în lipsă, măsură menținută și prin încheierea de ședință din 18.10.2017, pentru motivele arătate în respectiva încheiere.

De la data suspendării judecății (07.09.2016) și până la repunerea pe rol solicitată de contestatoare (08.03.2018) cu depășirea termenului de perimare, cauza a rămas în nelucrare din culpa părților, sens în care a intervenit perimarea de drept.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 8 C. proc. civ. contestatoarea S.C. A. S.R.L., arătând că în mod greșit a fost admisă excepția perimării, instanța de judecată încălcând astfel principiul protecției încrederii legitime și echivalenței, respectiv instanța trebuia să aplice normele juridice corecte, iar nu pe cele pe care le considera aplicabile, cu consecința modificării nelegale, a temeiul juridic al concluziilor contestatoarei.

Hotărârea recurată reține un temei juridic care evidențiază eroarea de drept și nu se coroborează cu niciun element care să permită incidența instituției perimării în cauză.

Cererea de repunere pe rol formulată la 06.03.2017 și analizată de instanță la 26.04.2017, are efect întreruptiv asupra cursului perimării.

Or, prin citația emisă la 15.03.2018 contestatoarea a fost înștiințată despre termenul acordat la 11.04.2018 pentru discutarea perimării, deși nici termenul de 1 an, nici cel de 6 luni nu fusese împlinit.

Prin cererea de repunere pe rol din 06.03.2017 s-a întrerupt termenul de perimare, iar la data de 13.12.2017 contestatoarea a depus la dosar taxa judiciară de timbru. De asemenea, la 08.03.2018 a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, solicitând acordarea unui termen pentru continuarea judecății, în condițiile în care perimarea ar fi operat de drept la sfârșitul zilei de 17.04.2018 conform dispozițiilor noului C. proc. civ.

Prin admiterea excepției de perimare în condițiile neîmplinirii termenului acesteia, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și s-a procedat la o judecată părtinitoare.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 17.09.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat punct de vedere la raport.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 07.09.2016 a Curții de Apel București judecata cauzei având ca obiect contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 7/A/07.01.2015 a aceleiași instanțe, a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la lipsa părților și inexistența unei cereri de judecată în lipsă.

La data de 06.03.2017 contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol, prin care însă a făcut referiri la fondul cauzei și nu a solicitat judecata în lipsă.

În vederea soluționării cererii de repunere pe rol a fost acordat termen la 26.04.2017, apoi la 21.06.2017 și 18.10.2017, pricina fiind amânată pentru lipsă de procedură cu contestatoarea și față de împrejurarea că aceasta nu achitase taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.

Deși se acordaseră numeroase termen pentru judecata cererii de repunere pe rol, la data de 18.10.2017 contestatoarea a formulat cerere de suspendare a judecății potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea Plângerii penale nr. 1051/28.09.2017, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin încheierea de ședință din 18.10.2017, constatând că nici în cererea de repunere pe rol, nici în cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea plângerii penale indicate, nu este cerută judecata în lipsă, lipsa unei astfel de solicitări fiind motivul suspendării judecății, instanța a menținut măsura suspendării dispusă la data de 07.09.2016.

La data de 08.03.2018 contestatoarea a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, de asemenea, fără a solicita judecata în lipsă.

La data de 11.04.2018, prin decizia recurată în prezenta cauză, instanța a constatat perimată contestația în anulare, reținând ca fiind împlinit termenul procedural al perimării.

Prin recursul formulat, contestatoarea arată că cererile de repunere pe rol formulate la data de 06.03.2017 și respectiv 08.03.2018, au efect întreruptiv al termenului de perimare, sens în care instanța în mod greșit a reținut incidența acestei instituții juridice în cauză.

Înalta Curte reține că potrivit, art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar potrivit art. 421 alin. (2) din același cod "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (...)".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În cauză, de la data suspendării judecății (07.09.2016) și până la data constatării perimării prin decizia atacată (11.04.2018), contestatoarea nu a efectuat niciun act procedural cu eficiența pretinsă de către recurentă, adică din care să rezulte intenția de a continua judecata, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Astfel, nici prin cererile de repunere pe rol formulate, nici prin cererea de suspendare a judecății întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (până la soluționarea Plângerii penale nr. 1051/28.09.2017, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București), contestatoarea nu a efectuat acte procedurale întreruptive ale cursului perimării, inexistența solicitării de judecată în lipsă și plata taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol la un moment în care se împlinise termenul de perimare reprezentând o rămânere în pasivitate sancționabilă cu incidența acestei instituții juridice în cauză.

Contrar susținerilor recurentei, cererile de repunere pe rol, neurmate de repunerea efectivă pe rol și lipsite de intenția continuării judecății (prin neformularea unei cereri de judecată în lipsă și neachitarea în termenul legal a taxei judiciare de timbru corespunzătoare) nu au efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancțiunea perimării.

Fără relevanță în curgerea termenului de perimare sunt și încheierile pronunțate în vederea soluționării cererilor de repunere pe rol, câtă vreme prin acestea nu s-a luat vreo măsură în ce privește reluarea judecății, ci s-au acordat termene pentru lipsă de procedură și pentru a da posibilitate contestatoarei să achite taxele judiciare de timbru aferente.

Actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, situație față de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcție.

Cum de la data suspendării judecății (07.09.2016) astfel cum a fost menținută prin încheierea de ședință din 18.10.2017, pricina a rămas în nelucrare din culpa contestatoarei, care nu și-a manifestat voința cu respectarea exigențelor procedurale în sensul continuării judecății, în mod corect instanța învestită cu judecarea contestației în anulare a constatat perimarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 365/A din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L., cu sediul social în București, Calea x și sediul ales la SCA B. din București, B-dul x, sector 3, prin administrator special C. cu domiciliul în București, împotriva Deciziei nr. 365/A din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. x, și în București, B-dul x.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN