ÎCCJ, decizie (scj.ro #81685)

Decesul uneia dintre părți pe parcursul judecății cauzei. Prezența moștenitorilor în proces în calitate de părți în nume propriu. Inaplicarea dispozițiilor procedurale referitoare la suspendarea judecății. Nelegalitatea anulării hotărârii de către instanța de control. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărâre judecătorească. Index alfabetic : capacitate procesuală de folosință - moștenitori - vătămare procesuală Vechiul Cod de procedură civilă, art. 105, art. 243, art. 297 Dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă impun suspendarea judecății procesului ca urmare a decesului uneia dintre părți, pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, străini de proces, pentru a se evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu persoana care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală de folosință.

Însă, în situația în care moștenitorii părții decedate, figurau deja ca părți în proces, în nume propriu, nu se mai justifica luarea unei asemenea măsuri în cursul judecății în primă instanță, drept pentru care, soluția instanței de apel de anulare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 297 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Secția I civilă, decizia nr. 5105 din 7 noiembrie 2013 Prin decizia civilă nr. 13 din 07 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, Secția I civilă a admis apelurile formulate de reclamanții Ș.A., Ș.G. și apelanții pârâți T.A., T.M., P.M., C.M., C.V., M. T.H.C. și Ș.C.L. împotriva sentinței civile nr.150 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj.

A anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Dolj. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că, pe parcursul judecării în fond a cauzei, două dintre părțile litigante au decedat: F.G.F. la data de 19 martie 2006 și M.T. la data de 11 noiembrie 2011, în cauză nefiind introduși decât moștenitorii defunctei F.G.F., sentința apelată fiind pronunțată la data de 11 mai 2012 față de o de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesual civile. Această capacitate este o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu.

în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la nașterea acestora și încetează la decesul lor, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. În cauză, la momentul pronunțării sentinței, 11 mai 2012, M.T. era decedată și deci lipsită de capacitate procesuală de folosință, motiv pentru care în temeiul art.41 C.proc.civ., trebuie să se analizeze dacă la data la care a intervenit încetarea capacității de exercițiu și folosință, defuncta avea moștenitori pentru ca aceștia să fie introduși în cauză. Reclamanții Ș.G. și Ș.A. au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici: Hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1125-1126 C.civ., deoarece moștenitorii defunctei M.T.

erau părți în proces, fiind vorba despre apelanții pârâți V.M.D. și M.T.H.C. Apelanții pârâți au avut cunoștință despre decesul pârâtei M. T. în fața instanței de fond, însă nu au adus la cunoștința instanței de judecată acest aspect, ci a fost învederat ca motiv de ordine publică la termenul la care s-a judecat cauza în apel. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu moștenitorii defunctei M.T., ei fiind deja părți în dosar. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 243 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor.

Așadar, Codul de procedură civilă impune suspendarea judecății procesului, urmare a decesului uneia dintre părți, pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, străini de proces, astfel încât să se evite pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu persoana care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală de folosință. În cauză, însă, nu se justifica luarea unei asemenea măsuri în cursul judecății în primă instanță, drept pentru care, soluția de anulare a sentinței nu este legală. Astfel, pârâta M.T. a decedat la 11 noiembrie 2011. La acest moment, moștenitorii acesteia, V.M.D. și M. T.H.C. figurau ca părți în proces, în nume propriu, motiv pentru care, împrejurarea că autoarea lor nu a fost scoasă din proces, sentința din 11 mai 2012 fiind pronunțată și în contradictoriu cu aceasta, nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii.

Pe cale de consecință, anulând sentința, instanța de apel a pronunțat o hotărâre dată cu nesocotirea textului procedural sus­ menționat, de natură să producă recurenților o vătămare procedurală ce nu poate fi înlăturată decât în condițiile art. 105 alin. (2) C.proc. civ. Prin urmare, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C.proc.civ. Pe de altă parte, trimițând cauza primei instanțe, în condițiile în care moștenitorii părții decedate erau deja părți în proces, curtea de apel a făcut aplicarea greșită și a prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc.civ., care stabilesc faptul că, în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.

Cu toate acestea, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel.

Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Pentru toate aceste considerente, în condițiile art. 312 alin. (3) C. proc.civ. recursul a fost admis și cauza a fost trimisă aceleiași curți de apel pentru judecarea apelului.