ÎCCJ, decizie (scj.ro #81685)

Decesul uneia dintre

părți pe parcursul judecății cauzei. Prezența

moștenitorilor în proces în calitate de părți

în nume propriu. Inaplicarea

dispozițiilor procedurale referitoare la suspendarea judecății.

Nelegalitatea anulării hotărârii de către instanța de

control.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil.

Hotărâre judecătorească.

Index alfabetic :

capacitate procesuală de

folosință

-

moștenitori

-

vătămare

procesuală

Vechiul Cod  de procedură civilă, art. 105, art. 243, art. 297

Dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură

civilă impun suspendarea judecății

procesului ca urmare a decesului uneia dintre

părți, pentru introducerea

în

cauză a moștenitorilor acesteia, străini de proces, pentru a se

evita

pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu

cu

persoana care, prin deces, a pierdut

capacitatea procesuală de folosință.

Însă,

în situația în care moștenitorii părții decedate, figurau

deja ca părți în proces, în nume propriu,

nu se mai justifica luarea unei asemenea măsuri în

cursul judecății în primă

instanță, drept pentru care, soluția instanței de apel  de

anulare

a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, este

nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 297 alin. (1) din Codul

de procedură civilă.

Secția I civilă, decizia nr. 5105 din 7

noiembrie 2013

Prin decizia civilă nr. 13 din

07 martie 2013, Curtea de Apel

Craiova,

Secția I civilă a admis apelurile formulate de reclamanții

Ș.A., Ș.G. și apelanții

pârâți T.A., T.M., P.M., C.M., C.V., M.

T.H.C. și Ș.C.L.

împotriva sentinței

civile nr.150 din

11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj. A anulat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

Tribunalul

Dolj.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a arătat că, pe parcursul

judecării în fond a cauzei, două dintre

părțile litigante au decedat:

F.G.F.

la data de 19 martie 2006 și M.T. la

data de 11 noiembrie 2011, în cauză nefiind introduși decât

moștenitorii

defunctei F.G.F.,

sentința apelată fiind pronunțată la

data de 11 mai 2012 față de o de o

persoană fără capacitate procesuală

de folosință. Capacitatea

procesuală de folosință este acea condiție de

exercițiu

a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi

și obligații procesual civile.

Această

capacitate este o reflectare în plan procesual a capacității

civile de exercițiu.

în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință

începe la nașterea

acestora și încetează la decesul lor, putând fi limitată

numai în cazurile și

condițiile expres prevăzute de lege.

În cauză, la momentul

pronunțării sentinței, 11 mai 2012,

M.T. era decedată și deci lipsită de capacitate

procesuală

de folosință, motiv pentru care în temeiul art.41 C.proc.civ.,

trebuie să se analizeze dacă la data la care a

intervenit încetarea capacității de

exercițiu și folosință, defuncta avea

moștenitori pentru ca aceștia să

fie introduși în cauză.

Reclamanții

Ș.G. și Ș.A. au declarat

recurs

prin care au formulat următoarele critici:

Hotărârea

instanței de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea

dispozițiilor art.

1125-1126 C.civ., deoarece moștenitorii defunctei M.T. erau

părți în proces, fiind vorba despre apelanții pârâți

V.M.D. și M.T.H.C.

Apelanții

pârâți au avut cunoștință despre decesul pârâtei M.

T. în fața

instanței de fond, însă nu au adus la cunoștința

instanței

de

judecată acest aspect, ci a fost învederat ca motiv de ordine publică

la termenul la care s-a judecat

cauza în apel.

Hotărârea

instanței de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu

moștenitorii defunctei

M.T., ei fiind deja părți în dosar.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Conform art.

243 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., judecata

pricinilor se suspendă de

drept prin moartea uneia din părți, afară de

cazul când partea interesată cere termen

pentru introducerea în judecată a moștenitorilor.

Așadar,

Codul de procedură civilă impune suspendarea judecății

procesului, urmare a decesului uneia dintre

părți, pentru introducerea

în

cauză a moștenitorilor acesteia, străini de proces, astfel încât

să se

evite pronunțarea unei hotărâri

judecătorești în contradictoriu cu

persoana

care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală de folosință.

În cauză, însă, nu se

justifica luarea unei asemenea măsuri în

cursul

judecății în primă instanță, drept pentru care,

soluția de anulare

a sentinței nu este legală.

Astfel, pârâta

M.T. a decedat la 11 noiembrie 2011. La

acest moment, moștenitorii acesteia, V.M.D. și

M.

T.H.C.

figurau ca părți în proces, în nume propriu, motiv

pentru care, împrejurarea

că autoarea lor nu a fost scoasă din proces,

sentința din 11 mai 2012 fiind pronunțată

și în contradictoriu cu

aceasta, nu

este de natură să atragă nulitatea hotărârii.

Pe cale de consecință,

anulând sentința, instanța de apel a pronunțat o hotărâre

dată cu nesocotirea textului procedural sus­

menționat, de natură să producă recurenților o

vătămare procedurală ce

nu

poate fi înlăturată decât în condițiile art. 105 alin. (2)

C.proc.

civ.

Prin urmare, criticile formulate

întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C.proc.civ.

Pe de

altă parte, trimițând cauza primei instanțe, în condițiile

în

care moștenitorii

părții decedate erau deja părți în proces, curtea de

apel a făcut aplicarea greșită

și a prevederilor art. 297 alin. (1) C.

proc.civ., care stabilesc faptul că, în cazul în care se

constată că,

în mod greșit, prima instanță a

soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori

judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost

legal citată, instanța de apel va anula

hotărârea atacată și va judeca

procesul, evocând fondul.

Cu toate acestea, în cazul în care

prima

instanță a soluționat

procesul fără a intra în judecata fondului, instanța

de apel va anula hotărârea atacată

și va trimite cauza spre rejudecare, o

singură dată, primei instanțe sau altei instanțe

egale în grad cu aceasta

din aceeași circumscripție, dacă

părțile au solicitat în mod expres

luarea

acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

De

asemenea, instanța de apel va anula

hotărârea atacată și va trimite

cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe

sau altei instanțe

egale în grad

cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care judecata în

primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu

a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri

prin

cererea de apel.

Dezlegarea

dată problemelor de drept de către instanța

de apel, ca și necesitatea

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Pentru toate

aceste considerente, în condițiile art. 312 alin. (3) C.

proc.civ. recursul a fost

admis și cauza a fost trimisă aceleiași

curți de apel pentru judecarea apelului.