ÎCCJ, decizie (scj.ro #83561)

Dividende.

Daune-moratorii. Plată.Termen suspensiv

Legea nr.31/1990, art.131alin.(1)

C.civ.,art.1024

Creanța invocată de reclamantă nu este exigibilă, din moment ce data și

modalitatea de plată a dividendelor  urmau să fie stabilite de Consiliul

de Administrație, în funcție de rezultatele financiare ale societății, așa cum

rezultă din clauzele cuprinse în procesul-verbal al A.G.A. Prin urmare, nu se

vor  acorda  nici dobânzile, în temeiul art.43 C.com., din moment ce

ele  constituie daune  moratorii   și  curg de

drept  numai dacă obligația  debitorului constă în plata unei sume de

bani care este lichidă și exigibilă. Totodată, clauza din hotărârea  AGA

privind modalitatea de plată a dividendelor nu conține o condiție potestativă

ci doar un termen suspensiv, ce afectează executarea dar nu suspendă

angajamentul și potrivit art.1024 C.civ. termenul va fi  presupus

întotdeauna în favoarea debitorului,dacă nu rezultă din stipulație sau din

circumstanțe contrariul.

(Secția

comercială, decizia nr 2182 din 22 iunie 2004)

Prin sentința civilă nr.11556 din 26 septembrie 2002 Tribunalul

București,  Secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată APAPS București, împotriva pârâtei SC S. SA București, având ca

obiect obligarea pârâtei la plata dividendelor datorate pentru exercițiul

financiar al anului 1998 și daune interese moratorii, calculate la nivelul

taxei de scont a BNR, până la data de 27 februarie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin

hotărârea AGAO a  pârâtei, din 30 martie 1999, s-a aprobat bilanțul

contabil și contul de profit și pierderi, hotărându-se distribuirea

dividendelor pentru exercițiul financiar al anului 1998 către acționarii

societății înregistrați în registrul acționarilor la o dată de referință, 22

martie 1999, în funcție de disponibilitățile financiare ale societății

În această situație, începutul exercițiului dreptului subiectiv

și executării obligației corelative, respectiv dreptul intimatei de a pretinde

plata dividendelor cuvenite în virtutea calității sale de acționar la SC S. SA,

precum și obligația corelativă, pentru suma necontestată de 300.000.000 lei, se

amână până la împlinirea termenului suspensiv care este în favoarea debitoarei

(situație ce reprezintă regula, după cum rezultă din art.1024 C. civ.).

Ne aflăm în prezența unui termen suspensiv (eveniment viitor și sigur ca

realizare până la care este amânată începerea exercițiului dreptului subiectiv

al reclamantei), convențional (stabilit prin convenția părților, hotărârea

AGAO) și incert (împlinirea sa nefiind cunoscută, ca dată calendaristică, el

urmând a fi stabilit de către Consiliul de Administrație al societății pârâte

în funcție de rezultatele financiare ale acesteia). Această hotărâre AGAO a

fost adoptată de către acționarii societății cu unanimitate de voturi, inclusiv

cu votul reclamantei prezente la adunare prin reprezentanții săi desemnați,

fiind obligatorie pentru toți acționarii societății.

Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială, prin decizia nr.344 din 5

martie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta APAPS

București împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul București, cu motivarea

că prin hotărârea A.G.

a.O

din 30

martie 1999, s-a aprobat bilanțul contabil și contul de profit și pierderi,

hotărându-se distribuirea dividendelor pentru exercițiul financiar al anului

1998 către acționarii societății înregistrați în registrul acționarilor la data

de referință 22 martie 1999. Astfel, AGAO a hotărât cu unanimitate de voturi că

plata dividendelor se va face la data pe care o va stabili Consiliul de

Administrație, în funcție de disponibilitățile financiare ale societății, deci

plata dividendelor se amână în favoarea debitoarei. În această situație se

impune respingerea capătului de cerere privind plata dividendelor și nu se

poate reține plata daunelor interese moratorii. În mod corect, instanța de fond

a respins acest capăt de cerere, întrucât potrivit art.43 C. com., datoriile

comerciale lichide și plătibile în bani produc dovânda de drept din ziua când

devin exigibile.

În conformitate cu prevederile art.27 lit.f) din Legea nr.29/1992 și art.330

pct.2 C.proc.civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile

și ale art.II alin.3 din O.U.G. nr.58/25 iunie 2003, s-a declarat recurs în

anulare împotriva sentinței civile nr.11562 din 26 septembrie 2002 pronunțată

de Tribunalul București,  Secția a VI-a comercială și a deciziei nr.344/5

martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București,  Secția a VI-a

comercială, criticând aceste hotărâri judecătorești sub aspectele  de

încălcare esențială a legii și netemeinicie, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

S-a apreciat că prin hotărârile judecătorești criticate   s-au

încălcat prevederile art.43 C. com. și art.111 alin.2 din Legea nr.31/1990

privind societățile comerciale, republicată.

Astfel, dreptul la încasarea dividendelor din beneficiile reale ale societății

comerciale, este stabilit de lege și adunarea generală a acționarilor  și

repartizarea lor  se face în raport cu numărul acțiunilor deținute de

fiecare acționar. Aceasta înseamnă că, la data aprobării de către AGA a

bilanțului contabil și contului de profit și pierderi, aferent anului

calendaristic anterior, se naște dreptul de creanță al acționarilor la

încasarea dividendelor.Ca atare, nu mai este necesară stabilirea unui termen la

care, sau în care, dividendele să fie plătite, întrucât societatea comercială

este obligată să le distribuie, din momentul în care cunoaște cuantumul

acestora.

Astfel că, obligația societății comerciale pârâte de a plăti dividendele

datorate APAPS pentru anul 1998 a devenit scadentă la data adoptării bilanțului

contabil.

Așa fiind, debitoarea  a fost de drept în întârziere de la momentul

scadenței, și anume la data de 1 aprilie 1999.

În consecință, este greșită aprecierea instanțelor, care au reținut că

începutul  exercițiului   dreptului   subiectiv

( și  executării obligației corelative) fusese amânat până la împlinirea

termenului suspensiv și că reclamanta nu era îndreptățită să solicite plata

dividendelor.

Intimata-pârâtă SC S. SA București a formulat întâmpinare, motivată și fapt și

în drept, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu

criticile formulate, a  respins ca nefondat recursul în anulare, pentru

următoarele considerente.

Instanțele judecătorești au stabilit raporturile juridice dintre părți,

întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se

instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale precum și cadrul legal

aplicabil în speță, dând o eficiență juridică maximă dispozițiilor art.131

alin.(1) din Legea nr.31/1990, modificată și republicată, în sensul că

hotărârile luate în adunarea generală în limitele legii sau actului

constitutiv, sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la

adunare sau au votat contra.

Conform procesului verbal al ședinței A.G.A.O din cadrul SC S. SA din data de

30 martie 1999, au fost aprobate cu unanimitate de voturi, raportul de

gestiune, raportul comisiei de cenzori, bilanțul contabil, contul de profit și

pierderi, repartizarea profitului net, precum și modalitatea de plată a

dividendelor, cu mențiunea expresă că plata dividendelor se va face la data pe

care o va stabili consiliul de administrație către acționarii înregistrați în

registrul acționarilor  la data de 22 martie 1999 (dată de referință) în

funcție de disponibilitățile financiare ale societății

.

Relevanță juridică prezintă și aspectul că  Hotărârea A.G.

A din 30 martie 1999 a fost adoptată cu unanimitatea voturilor acționarilor

prezenți, în condițiile în care reclamanta APAPS, legal reprezentată, avea

calitatea de acționar majoritar, fără votul ei nefiind posibilă adoptarea

hotărârii în cauză. În acest context, nu poate fi primită critica formulată în

recursul în anulare, în sensul că respectiva clauză din hotărârea A.G.A. nu

conținea un termen suspensiv, ci o condiție pur potestativă din partea

debitoarei, care ar fi nulă conform prevederilor art.1010 C. civ.

Din punct de vedere juridic, termenul se deosebește de condiție, în

esență, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea.

Pentru aceste rațiuni, reglementările cuprinse în art.1024 C.civ. precizează că

termenul este presupus întotdeauna ca fiind stipulat în favoarea debitorului,

dacă nu rezultă din stipulație sau din circumstanțe că este primit și în

favoarea creditorului.

Dobânzile care se acordă în temeiul art.43 C. com. constituie daune interese

moratorii și ele curg de drept numai dacă obligația debitorului constă în plata

unei sume de bani care este lichidă și exigibilă.

Se constată că reclamanta a invocat o creanță care nu este exigibilă, așa cum

rezultă din clauzele cuprinse în procesul verbal AGA din 30 martie 1999,

deoarece data și modalitatea de plată a dividendelor urma să fie stabilită de

Consiliul de Administrație în funcție de rezultatele financiare ale societății.

Motivat și amplu argumentat, instanțele s-au pronunțat asupra tuturor

aspectelor juridice, cu trimitere la probele administrate, astfel că toate

criticile formulate în recursul în anulare sunt nejustificate, urmând a fi

respins ca nefondat iar decizia nr.344 din 5 martie 2003 pronunțată de Curtea

de Apel București,  Secția a VI-a comercială și sentința civilă nr.11556

din 26 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București,  Secția

comercială, vor fi menținute ca legale și temeinice.