ÎCCJ, decizie (scj.ro #83561)

Dividende. Daune-moratorii. Plată.Termen suspensiv Legea nr.31/1990, art.131alin.(1) C.civ.,art.1024 Creanța invocată de reclamantă nu este exigibilă, din moment ce data și modalitatea de plată a dividendelor urmau să fie stabilite de Consiliul de Administrație, în funcție de rezultatele financiare ale societății, așa cum rezultă din clauzele cuprinse în procesul-verbal al A.G.A. Prin urmare, nu se vor acorda nici dobânzile, în temeiul art.43 C.com., din moment ce ele constituie daune moratorii și curg de drept numai dacă obligația debitorului constă în plata unei sume de bani care este lichidă și exigibilă. Totodată, clauza din hotărârea AGA privind modalitatea de plată a dividendelor nu conține o condiție potestativă ci doar un termen suspensiv, ce afectează executarea dar nu suspendă angajamentul și potrivit art.1024 C.civ.

termenul va fi presupus întotdeauna în favoarea debitorului,dacă nu rezultă din stipulație sau din circumstanțe contrariul.

(Secția comercială, decizia nr 2182 din 22 iunie 2004) Prin sentința civilă nr.11556 din 26 septembrie 2002 Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată APAPS București, împotriva pârâtei SC S. SA București, având ca obiect obligarea pârâtei la plata dividendelor datorate pentru exercițiul financiar al anului 1998 și daune interese moratorii, calculate la nivelul taxei de scont a BNR, până la data de 27 februarie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea AGAO a pârâtei, din 30 martie 1999, s-a aprobat bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, hotărându-se distribuirea dividendelor pentru exercițiul financiar al anului 1998 către acționarii societății înregistrați în registrul acționarilor la o dată de referință, 22 martie 1999, în funcție de disponibilitățile financiare ale societății În această situație, începutul exercițiului dreptului subiectiv și executării obligației corelative, respectiv dreptul intimatei de a pretinde plata dividendelor cuvenite în virtutea calității sale de acționar la SC S. SA, precum și obligația corelativă, pentru suma necontestată de 300.000.000 lei, se amână până la împlinirea termenului suspensiv care este în favoarea debitoarei (situație ce reprezintă regula, după cum rezultă din art.1024 C. civ.).

Ne aflăm în prezența unui termen suspensiv (eveniment viitor și sigur ca realizare până la care este amânată începerea exercițiului dreptului subiectiv al reclamantei), convențional (stabilit prin convenția părților, hotărârea AGAO) și incert (împlinirea sa nefiind cunoscută, ca dată calendaristică, el urmând a fi stabilit de către Consiliul de Administrație al societății pârâte în funcție de rezultatele financiare ale acesteia). Această hotărâre AGAO a fost adoptată de către acționarii societății cu unanimitate de voturi, inclusiv cu votul reclamantei prezente la adunare prin reprezentanții săi desemnați, fiind obligatorie pentru toți acționarii societății. Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială, prin decizia nr.344 din 5 martie 2003, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta APAPS București împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul București, cu motivarea că prin hotărârea A.G.

a.O din 30 martie 1999, s-a aprobat bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, hotărându-se distribuirea dividendelor pentru exercițiul financiar al anului 1998 către acționarii societății înregistrați în registrul acționarilor la data de referință 22 martie 1999. Astfel, AGAO a hotărât cu unanimitate de voturi că plata dividendelor se va face la data pe care o va stabili Consiliul de Administrație, în funcție de disponibilitățile financiare ale societății, deci plata dividendelor se amână în favoarea debitoarei. În această situație se impune respingerea capătului de cerere privind plata dividendelor și nu se poate reține plata daunelor interese moratorii. În mod corect, instanța de fond a respins acest capăt de cerere, întrucât potrivit art.43 C. com., datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dovânda de drept din ziua când devin exigibile.

În conformitate cu prevederile art.27 lit.f) din Legea nr.29/1992 și art.330 pct.2 C.proc.civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art.II alin.3 din O.U.G. nr.58/25 iunie 2003, s-a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr.11562 din 26 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a comercială și a deciziei nr.344/5 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială, criticând aceste hotărâri judecătorești sub aspectele de încălcare esențială a legii și netemeinicie, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a apreciat că prin hotărârile judecătorești criticate s-au încălcat prevederile art.43 C. com.

și art.111 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată. Astfel, dreptul la încasarea dividendelor din beneficiile reale ale societății comerciale, este stabilit de lege și adunarea generală a acționarilor și repartizarea lor se face în raport cu numărul acțiunilor deținute de fiecare acționar. Aceasta înseamnă că, la data aprobării de către AGA a bilanțului contabil și contului de profit și pierderi, aferent anului calendaristic anterior, se naște dreptul de creanță al acționarilor la încasarea dividendelor.Ca atare, nu mai este necesară stabilirea unui termen la care, sau în care, dividendele să fie plătite, întrucât societatea comercială este obligată să le distribuie, din momentul în care cunoaște cuantumul acestora.

Astfel că, obligația societății comerciale pârâte de a plăti dividendele datorate APAPS pentru anul 1998 a devenit scadentă la data adoptării bilanțului contabil. Așa fiind, debitoarea a fost de drept în întârziere de la momentul scadenței, și anume la data de 1 aprilie 1999. În consecință, este greșită aprecierea instanțelor, care au reținut că începutul exercițiului dreptului subiectiv ( și executării obligației corelative) fusese amânat până la împlinirea termenului suspensiv și că reclamanta nu era îndreptățită să solicite plata dividendelor. Intimata-pârâtă SC S. SA București a formulat întâmpinare, motivată și fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate, a respins ca nefondat recursul în anulare, pentru următoarele considerente.

Instanțele judecătorești au stabilit raporturile juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale precum și cadrul legal aplicabil în speță, dând o eficiență juridică maximă dispozițiilor art.131 alin.(1) din Legea nr.31/1990, modificată și republicată, în sensul că hotărârile luate în adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv, sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Conform procesului verbal al ședinței A.G.A.O din cadrul SC S. SA din data de 30 martie 1999, au fost aprobate cu unanimitate de voturi, raportul de gestiune, raportul comisiei de cenzori, bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, repartizarea profitului net, precum și modalitatea de plată a dividendelor, cu mențiunea expresă că plata dividendelor se va face la data pe care o va stabili consiliul de administrație către acționarii înregistrați în registrul acționarilor la data de 22 martie 1999 (dată de referință) în funcție de disponibilitățile financiare ale societății . Relevanță juridică prezintă și aspectul că Hotărârea A.G. A din 30 martie 1999 a fost adoptată cu unanimitatea voturilor acționarilor prezenți, în condițiile în care reclamanta APAPS, legal reprezentată, avea calitatea de acționar majoritar, fără votul ei nefiind posibilă adoptarea hotărârii în cauză.

În acest context, nu poate fi primită critica formulată în recursul în anulare, în sensul că respectiva clauză din hotărârea A.G.A. nu conținea un termen suspensiv, ci o condiție pur potestativă din partea debitoarei, care ar fi nulă conform prevederilor art.1010 C. civ. Din punct de vedere juridic, termenul se deosebește de condiție, în esență, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea. Pentru aceste rațiuni, reglementările cuprinse în art.1024 C.civ. precizează că termenul este presupus întotdeauna ca fiind stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulație sau din circumstanțe că este primit și în favoarea creditorului. Dobânzile care se acordă în temeiul art.43 C. com.

constituie daune interese moratorii și ele curg de drept numai dacă obligația debitorului constă în plata unei sume de bani care este lichidă și exigibilă. Se constată că reclamanta a invocat o creanță care nu este exigibilă, așa cum rezultă din clauzele cuprinse în procesul verbal AGA din 30 martie 1999, deoarece data și modalitatea de plată a dividendelor urma să fie stabilită de Consiliul de Administrație în funcție de rezultatele financiare ale societății. Motivat și amplu argumentat, instanțele s-au pronunțat asupra tuturor aspectelor juridice, cu trimitere la probele administrate, astfel că toate criticile formulate în recursul în anulare sunt nejustificate, urmând a fi respins ca nefondat iar decizia nr.344 din 5 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială și sentința civilă nr.11556 din 26 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, Secția comercială, vor fi menținute ca legale și temeinice.