ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2017

Decizia nr. 1671/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Administrației Publice A. , în calitate de reprezentant legal al funcționarilor publici, membrii de sindicat, B., C., D., E., F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor - Regiunea Vest Timiș, anularea deciziilor nr. 107, nr. 109-112 din 10.08.2016 emise de pârâtă și obligarea pârâtei să emită noi decizii prin care să stabilească salariul brut lunar al fiecărui reclamant, conform celor menționate în cerere, și să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferența dintre salariul stabilit conform celor solicitate și cel acordat efectiv, începând cu data de 01.08.2016, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, sume ce vor fi actualizate la data plății, plus dobânda legală.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 290 din 25 ianuarie 2017 a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că sunt incidente cauzei dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care urmează a fi completate cu prevederile legislației muncii, în măsura în care acestea nu contravin legislației specifice funcției publice.

De asemenea, instanța a reținut că prin decizia nr. 1/2013, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că aparține competența teritorială, de soluționare a cauzelor privind soluționarea conflictelor de muncă, instanței de la sediul sindicatului reclamant, însă a reținut că, în cauza de față, reclamantul Sindicatul nu a acționat în nume propriu, ci a acționat în calitate de reprezentant legal al funcționarilor publici indicați, motiv pentru care competența teritorială de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanților. Constatând că reclamanții au domiciliul în raza de competență a Tribunalului Hunedoara, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 316/CA din 22.03.2017 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Sindicatul are calitate procesuală activă și, având calitatea de reclamant, cu sediul în raza de competență a Tribunalului Dolj, constatând incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 raportate la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află sediul Sindicatului.

Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administrației Publice A., în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcționari publici indicați în cererea introductivă, și sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, așa cum corect au reținut și instanțele sesizate, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd: „Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Administrației Publice A., în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare], instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant”.

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Administrației Publice A. are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului Dolj.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice A. pentru membrii de sindicat B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor - Regiunea Vest Timiș, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2017.