ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3893/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, la 18 noiembrie 2016, reclamantul Sindicatul Administrației Publice "A." pentru B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Galați, anularea Deciziei nr. 178 din 12 octombrie 2016 emise de pârât, obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească salariul de bază brut lunar al reclamantei la nivelul sumei de 3.658 RON și să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre salariul stabilit conform primului capăt de cerere și cel acordat efectiv începând cu 1 august 2016 până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, sumă actualizată la data plății plus dobânda legală.

Prin Sentința civilă nr. 431 din 1 februarie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

A reținut instanța, în esență, că Legea nr. 188/1999 nu cuprinde niciun fel de prevederi cu privire la competența teritorială a instanțelor de contencios administrativ și fiscal de a soluționa litigiile referitoare la plata drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici. Astfel, sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

În ceea ce privește Decizia nr. 1/2013 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat instanța că, în cauză, reclamantul sindicat nu a acționat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al funcționarului public, care are domiciliul în județul Constanța.

Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 758 din 25 aprilie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dolj.

A apreciat instanța că, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a statuat că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor de acest fel este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Obiectul acțiunii se încadrează în sfera conflictelor de muncă, astfel cum este definită de dispozițiile legale reținute, competența materială de soluționare fiind stabilită în favoarea instanțelor de contencios administrativ prin raportare la art. 109 din Legea nr. 188/1999. Însă, soluționarea acestor cauze nu se face în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, inclusiv sub aspectul competenței stabilite de art. 10 alin. (3), deoarece Legea nr. 188/1999 nu prevede expres această procedură.

Astfel, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă iar, în determinarea competenței teritoriale potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, se va ține seama de sediul sindicatului reclamant.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Constanța, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Administrației Publice "A." în numele membrului său de sindicat B.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanta este funcționar publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.1. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data acțiunii, 18 noiembrie 2016, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Reclamantul-sindicat a optat pentru instanța de la sediul său, din Craiova, astfel că nu se mai putea invoca excepția necompetenței teritoriale.

3.2. De asemenea, în cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de sindicat, în numele membrului de sindicat, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunțată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce privește calitatea procesuală a sindicatelor, și în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entități având același izvor.

Întrucât Sindicatul Administrației Publice "A." are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raporturile de serviciu ale reclamantei-membru de sindicat, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum era în vigoare la data formulării acțiunii introductive de instanță, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din Craiova.

3.3. Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Dolj, competent după sediul reclamantului sindicat.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice "A." pentru B. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Galați în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM