ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4790/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4790/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1). Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII"- în numele și pentru membrul de sindicat A. a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI VAIDEENI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta: să emită o decizie prin care să-i stabilească reclamantului salariul de bază brut lunar la valoarea salariului maxim în plată pentru o funcție similară aflată în plată, și să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferența dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere și cel acordat efectiv, începând cu luna aprilie 2015, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală.
2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1). Prin Sentința nr. 2300/2018 din 08 noiembrie 2018, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" PENTRU A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI VAIDEENI, în favoarea Tribunalului Vâlcea- contencios administrativ.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), reținând în esență, că, în cauza de față Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" nu a acționat în nume propriu, ci a acționat în calitate de reprezentant legal al funcționarului public A., așa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcționarul public A., care are domiciliul în sat Vaideeni, jud. Vâlcea.
Prin urmare, instanța a concluzionat că, în cazul litigiilor având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă în care sunt implicați membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcția publică) cu instituția angajatoare, competența teritorială este una exclusivă și ea aparține instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanților, în speță funcționarii publici care reclamă drepturi salariale și, ca atare, competența de soluționare a cauzei aparține secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vâlcea.
2.2). La data de 28 noiembrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, iar prin Sentința nr. 793/2019 din 04 iunie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu, și, în consecință: a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Vaideeni, în favoarea Tribunalului Dolj; în temeiul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Dolj și, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și, respectiv, ale art. 117 din aceeași lege, și, astfel, competența materială de soluționare a cauzei aparține secției specializate de contencios administrativ a tribunalului, fie de la sediul reclamantului, fie de la sediul pârâților, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii- 25.07.2018, aceasta fiind legea procesuală aplicabilă în cauză, potrivit art. 25 alin. (1) din C. proc. civ.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la instanța de contencios administrativ de la locul situării sediului reclamantului, din mun. Craiova, respectiv, la Tribunalul Dolj, în a cărui rază teritorială se află sediul reclamantului, această instanță de contencios administrativ a devenit competentă teritorial să soluționeze cauza și, în consecință, odată ce a fost învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărui rază teritorială se află sediul reclamantului, a devenit competent teritorial în mod exclusiv.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) din Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată în cauza de față constă în solicitarea de obligare a pârâtului la emiterea unei decizii prin care să-i stabilească reclamantului salariul de bază brut lunar la valoarea salariului maxim în plată pentru o funcție similară aflată în plată, precum și să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu diferența dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere și cel acordat efectiv, începând cu luna aprilie 2015.
Acțiunea a fost formulată de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrului de sindicat A., la data introducerii cererii fiind în vigoare forma Legii nr. 554/2004 anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.".
În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, ci prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma anterioară, conform cărora:
"Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. (…)".
În ședința plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 22 mai 2017 a fost unificată practica în aceste litigii și s-a considerat că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului Sindicat.
În temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Sindicatul a ales instanța competentă teritorial ca fiind tribunalul în circumscripția căruia își are sediul, respectiv, Tribunalul Dolj, și nu prin raportare la sediul pârâtului.
În aceste condiții, având în vedere că reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în mun. Craiova, județul Dolj, a introdus cererea în numele membrului său de sindicat (A.) la tribunalul în circumscripția căruia își are sediul, anterior modificării art. 10 din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
Temeiul legal al soluției
Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj.
Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" pentru A. și pe pârâtul Primarul Comunei Vaideeni, în favoarea Tribunalului Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2019.