ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3968/2019

Ședința publică din data de 13 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. - PRIN SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" a chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI HÂRȘENI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate netemeinicia și nelegalitatea Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarului public reprezentat, întocmit pentru perioada 01.01.2017- 31.12.2017 și, pe cale de consecință, anularea acestui raport.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința nr. 2176/2018 din 18 octombrie 2018, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" PENTRU A., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL COMUNEI HÂRȘENI, în favoarea Tribunalului Brașov, secția C.A.F.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii).

În cauza de față Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" nu a acționat în nume propriu, ci a acționat în calitate de reprezentant legal al funcționarei A., așa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcționarul public A., care are domiciliul în județul Brașov

Prin urmare, instanța a concluzionat că, în cazul litigiilor având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă în care sunt implicați membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcția publică) cu instituția angajatoare, competența teritorială este una exclusivă și ea aparține instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanților, în speță funcționarii publici care reclamă drepturi salariale și, ca atare, competența de soluționare a cauzei aparține secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Brașov.

2.2). La data de 04 decembrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă nr. 358/CA din 9 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei Hârșeni și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Hârșeni, în favoarea Tribunalului Dolj, prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 16 aprilie 2019 dispunându-se îndreptarea acesteia, în sensul că a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 și că, potrivit deciziei nr. 1/21.01.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 118/01.03.2013, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

Prin aceeași decizie, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Reținând că sediul sindicatului reclamant este în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, invocată de către reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Tribunalul Dolj și Tribunalul Brașov- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe- judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual, se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea de constatare a netemeiniciei și nelegalității Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarului public reprezentat de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", întocmit pentru perioada 01.01.2017- 31.12.2017 și, pe cale de consecință, anularea acestui raport.

Acțiunea a fost formulată de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele membrului de sindicat reclamanta A..

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.".

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanțe aflate în conflict negativ de competență au reținut că, pentru soluționarea acestor tipuri de acțiuni, competența de soluționare aparține secțiilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcționar public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.".

Deci, art. 10 alin. 1și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte reține că nu pot fi aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv, cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, deci, ulterior sesizării primei instanțe - 26.07.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

În temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, Sindicatul a ales instanța competentă teritorial ca fiind tribunalul în circumscripția căruia își are sediul, respectiv, Tribunalul Dolj, și nu prin raportare la domiciliul membrului său ori la sediul pârâților.

În aceste condiții, având în vedere că reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", cu sediul în mun. Craiova, județul Dolj, a introdus cererea în numele membrului său de sindicat (A.) la tribunalul în circumscripția căruia își are sediul, anterior modificării art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 intervenite prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. - PRIN SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" și pârâții PRIMARUL COMUNEI HÂRȘENI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA HÂRȘENI, în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.