ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2436/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/2018, în data de 16 octombrie 2018, reclamanții A., B., C., D., E. prin F. au chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș, solicitând obligarea pârâtei să stabilească și să acorde reclamanților sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinței și să le acorde despăgubiri în consecință, constând în diferențele salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 până la data executării sentinței, actualizat, plus dobânda legală.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 2542 din 12 decembrie 2018, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C., D., E. prin F., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, Tribunalul Dolj a reținut, pornind de la prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 și art. 117 din Legea nr. 188/1999 că, în cazul litigiilor privind raportul de serviciu al funcționarului public ori sancțiunile disciplinare aplicate acestuia - litigii ce urmează a fi soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, în virtutea prevederilor art. 80 și art. 109 din Legea anterior menționată, dispozițiile Legii nr. 188/1999 urmează a fi completate cu prevederile legislației muncii, în măsura în care acestea nu contravin legislației specifice funcției publice.

Tribunalul Dolj a mai reținut că, în cazul litigiilor având ca obiect plata drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici, competența teritorială este una exclusivă și aparține instanței de la domiciliul funcționarului public reclamant, iar reclamanții au domiciliul în județul Maramureș.

2.2. Prin Sentința nr. 452 din 28 martie 2019 a Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Maramureș și s-a declinat competența teritorială pentru soluționarea cererii, în favoarea Tribunalului Dolj.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Maramureș a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că reclamantul, cu legitimarea procesuală a acestei calități dată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș, alegând competența de la sediul său, respectiv Tribunalul Dolj.

Pe de altă parte, Legea nr. 53/2003 prin art. 269 face trimitere la instanța competentă potrivit legii, iar art. 117 din Legea nr. 188/1999 trimite la prevederile Legii nr. 53/2003.

Prin urmare, sindicatul a acționat în calitate de reclamant, reprezentarea membrilor săi de sindicat A., B., C., D., E., fiind o consecință subsecventă și implicită "competenței" legale a sindicatului de a deține calitatea procesuală activă care nu are consecințe sub aspectul competenței teritoriale.

În condițiile în care sindicatul a ales ca fiind competentă instanța de la sediul său, instanța învestită nu poate cenzura această alegere, fără a goli de conținut dreptul legal consacrat de art. 111 respectiv art. 116 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții A., B., C., D., E., reprezentați de F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș, obligarea pârâtei să stabilească și să acorde reclamanților sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinței și să le acorde despăgubiri în consecință, constând în diferențele salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 până la data executării sentinței, actualizat, plus dobânda legală.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu sediul/domiciliul reclamantei, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizațiilor sindicale, respectiv dacă acestea acționează în calitate de reclamanți sau doar ca reprezentanți ai membrilor săi.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în M. Of. nr. 658/30.07.2018.

Astfel, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 544/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, potrivit alin. (4) al art. 10, introdus prin art. I pct. 11 din Legea nr. 212/2018, "(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Aceste dispoziții legale fiind de imediată aplicare, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, Tribunalului Maramureș, având în vedere că domiciliul reclamanților este situat în municipiul Baia Mare, județul Maramureș.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: F., B., A., E., D., C. și pe pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT