ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2857/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamanta A., prin Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în calitate de reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Recea: - obligarea pârâtei la majorarea cuantumului brut al salariului de bază al reclamantei începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON față de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015; - obligarea pârâtei să acorde reclamantei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul majorat potrivit capătului 1 de cerere și cel efectiv încasat, începând cu data de 1 ianuarie 2015, și respectiv 1 decembrie 2015, până la data pronunțării sentinței, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală; - obligarea pârâtei să stabilească reclamantei începând cu data pronunțării sentinței cuantumul brut al salariului de bază ținând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1 de cerere.

Prin Sentința nr. 1828 din data de 14 aprilie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj și a declinat în favoarea Tribunalului Brașov competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., prin S.A.P. "Forța Legii", în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Recea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că situația reclamantei din prezenta cauză nu este similară celei avute în vedere prin Decizia Î.C.C.J. nr. 1/2013, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, întrucât Sindicatul Administrației Publice,,Forța Legii" nu a acționat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al reclamantei A., așa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Prin urmare, calitatea de reclamant o are funcționarul public domiciliat în sat Recea, comuna Recea, județul Brașov, aflat în raza teritorială a Tribunalului Brașov.

Pe de altă parte, față de alegerea domiciliului procesual în Craiova, la sediul social al sindicatului, s-a apreciat că introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj nu este atributivă de competență, mandatarul neavând posibilitatea de a alege între domiciliul său și cel al reclamantei.

Prin Sentința nr. 987/CA din data de 13 iunie 2017, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reclamant, a declinat în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Recea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Administrativ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, raportat la obiectul acțiunii, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, opțiunea aparținând reclamantului.

Calitatea procesuală activă revine, în cauza de față, sindicatului care a formulat acțiunea în apărarea drepturilor membrului propriu, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia pronunțată în interesul legii nr. 1/2013, astfel că, în mod legal reclamantul s-a adresat Tribunalului Dolj, ca instanță în a cărei circumscripție își are sediul, opțiunea sa neputând fi cenzurată de către instanță.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în numele și pentru A., funcționar public membru de sindicat, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de obligare a pârâtului Primarului Comunei Recea la acordarea unor majorări salariale și despăgubiri aferente, cererea fiind formulată în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, care prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.

Prin acest text de lege se recunoaște în mod expres organizațiilor sindicale legitimarea procesuală activă, astfel încât, având în vedere și mandatul de reprezentare depus la fila 5 dosar Tribunal Dolj, reclamant în cauză este sindicatul și nu membrul în numele căruia a formulat acțiunea.

În privința competenței de materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcționar public, sunt incidente normele speciale de competență reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului."

Dat fiind cadrul procesual sus-enunțat, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) se stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. "

Totodată, Înalta Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din data de 22 mai 2017, potrivit căreia "în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului."

Cum în cauză Sindicatul Administrației Publice,,Forța Legii" este reclamant, având calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din legea contenciosului administrativ, acesta a optat pentru instanța de la sediul său, situat în Municipiul Craiova, județul Dolj.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în numele și pentru A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Recea, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM