ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2619/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2619/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., prin Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", în calitate de reprezentant legal, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Milcoiu, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
obligarea pârâtului la majorarea cuantumului brut al salariului de bază al reclamantei începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON față de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015;
obligarea pârâtului să acorde reclamantei despăgubiri egale cu diferența dintre salariul majorat potrivit capătului 1 de cerere și cel efectiv încasat, începând cu data de 1 ianuarie 2015, și respectiv 1 decembrie 2015, până la data pronunțării sentinței, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală;
obligarea pârâtului să stabilească reclamantei începând cu data pronunțării sentinței cuantumul brut al salariului de bază ținând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1 de cerere.
În temeiul art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011 republicată, prin cererea nr. 12197 din 15 decembrie 2016, reclamanta a împuternicit organizația sindicală să formuleze acțiune în justiție pentru obligarea pârâtei la recunoașterea și acordarea, atât a majorării de 100 RON cât și a majorării de 25%, prevăzută de lege în beneficiul său.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința nr. 1087 din 3 martie 2017, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.
2.2. Prin Sentința nr. 961 din 25 mai 2017, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de Sindicatul Administrației Publice "B." și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere obiectul acțiunii, în raport de care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, opțiunea aparținând reclamantului.
Calitatea procesuală activă revine, în cauza de față, sindicatului care a formulat acțiunea în apărarea drepturilor membrului propriu, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin Decizia nr. 1/2013, astfel că, în mod legal reclamantul s-a adresat Tribunalului Dolj, ca instanță în a cărei circumscripție își are sediul, opțiunea sa neputând fi cenzurată de către instanță.
Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
Reclamantul Sindicatul Administrației Publice "B.", în numele membrului de sindicat A., funcționar public, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de obligare a pârâtului Primarul Comunei Milcoiu la acordarea unor majorări salariale și despăgubiri aferente.
În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanta are calitatea de funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".
În cauză, este de observat că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administrației Publice "B.", în numele membrului de sindicat A., în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, care prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă.
Având în vedere că în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală recunoscută în virtutea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organism social" interesat, în cauză nu se pune problema unei neconcordanțe cu Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii.
Totodată, Înalta Curte are în vedere și soluția de principiu adoptată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din data de 22 mai 2017, potrivit căreia "în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului."
Cum în cauză, Sindicatul Administrației Publice,,Forța Legii" are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, acesta a optat pentru instanța de la sediul său, situat în municipiul Craiova, județul Dolj, aflat în circumscripția Tribunalului Dolj.
În consecință, competența de soluționare a cauzei fiind dobândită de către Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca efect al alegerii de competență efectuate de către reclamant, această instanță nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanțe, o atare concluzie fiind desprinsă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice B., în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Milcoiu, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM