ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2206/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Administrației Publice B. în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru Brașov, a solicitat anularea Deciziei nr. 166 din 10.10.2016 emisă de pârât, cu obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească salariul de bază brut lunar al reclamantei la nivelul sumei de 4.361 RON și să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere și cel efectiv acordat, începând cu data de 1.08.2016, până la pronunțarea unei hotărâri definitive în această cauză.

2.1. Prin sentința nr. 1477/2017 din 28 martie 2017 a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și văzând faptul că reclamanta are domiciliul în orașul Târgu Mureș a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul acesteia.

Instanța a reținut că, deși reclamanta și-a ales domiciliul procesual în Craiova, fiind același cu sediul social al sindicatului care o reprezintă, nu poate avea loc o prorogare a competenței în favoarea acestei instanțe, căci mandatarul nu are posibilitatea de a alege între domiciliul său ori cel al reclamanților sau pârâților.

2.2. Hotărârea Hotărârea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 381/2018 din 3 aprilie 2018 a Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța a constatat că excepția invocată de instanță nu poate fi încadrată în categoria excepțiilor de necompetență de ordine publică și, ca atare, nu putea fi invocată din oficiu de instanță, întrucât odată fiind făcută alegerea de competență, instanța nu se putea desesiza.

De asemenea, instanța constată că prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte în dezlegarea unui recurs în interesul legii, a fost dezlegată definitiv interpretarea art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, dezlegare pe deplin aplicabilă în prezenta cauză, în ceea ce privește faptul că în orice litigiu în care sindicatul acționează în numele membrilor săi de sindicat are calitate procesuală activă. Astfel, având calitate procesuală activă Sindicatul în mod legal a învestit instanța de la sediul său, Tribunalul Dolj.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect raportul de serviciul al funcționarului public reprezentat de Sindicat.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Administrației Publice B. în numele și pentru membrul de sindicat A., în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.

Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului Dolj.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice B. în numele și pentru membrul de sindicat A. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru Brașov în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.