ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2031/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr. x/2018, în data de 23.07.2018, reclamantul Sindicatul Administrației "FORȚA LEGII" pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ PRAHOVA, solicitând că, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea dispozițiilor nr. 94, 97, 103, 122 emise de pârâtă la data de 14.05.2018; obligarea pârâtei să majoreze salariile de bază ale reclamantelor B., C., D., cu 15% pentru complexitatea muncii, începând cu data executării sentinței și să le acorde despăgubiri în consecință, constând în diferențele salariale, începând cu data de 1 iulie 2017, până la data executării sentinței, actualizate, plus dobânda legală; obligarea pârâtei să acorde tuturor reclamanților sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinței și să le acorde despăgubiri în consecință, constând în diferențele salariale, începând cu data de 1 aprilie 2018 până la data executării, actualizat, plus dobânda legală penalizatoare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința civilă nr. 2.429/2018, din 27.11.2018, Tribunalul Dolj, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii", pentru membrii de sindicat A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut aplicabilitatea art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii). De asemenea s-a reținut că prin Decizia 1/2013, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii], instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant", însă în cauza de față reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" nu a acționat în nume propriu, ci a acționat în calitate de reprezentant legal al funcționarilor A., B., C., D., așa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamanți o au funcționarii publici care au domiciliul pe raza județului Prahova, care și-au ales domiciliul procesual în Craiova, str. x, adresă ce coincide cu sediul reprezentantului legal.

Prin Sentința nr. 216 din 28 februarie 2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", pentru membrii de sindicat A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ PRAHOVA, în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Prahova și Tribunalul Dolj, și a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, sub nr. x/2018, în data de 23.07.2018, reclamantul Sindicatul Administrației "FORȚA LEGII" pentru membrii de sindicat: A., B., C., D., a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ PRAHOVA, solicitând că, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea dispozițiilor nr. 94, 97, 103, 122 emise de pârâtă la data de 14.05.2018; obligarea pârâtei să majoreze salariile de bază ale reclamantelor B., C., D., cu 15 % pentru complexitatea muncii, începând cu data executării sentinței și să le acorde despăgubiri în consecință, constând în diferențele salariale, începând cu data de 1 iulie 2017, până la data executării sentinței, actualizate, plus dobânda legală; obligarea pârâtei să acorde tuturor reclamanților sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar începând cu data executării sentinței și despăgubiri în consecință, constând în diferențele salariale, începând cu data de 1 aprilie 2018 până la data executării, actualizat, plus dobânda legală penalizatoare.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanții sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administrației "FORȚA LEGII", în numele membrilor de sindicat, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres".

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011, își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat."

Chiar dacă decizia a fost pronunțată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce privește calitatea procesuală a sindicatelor, și în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entități având același izvor.

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Administrației "FORȚA LEGII" are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al reclamanților, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din Craiova, Județul Dolj, aflat în circumscripția Tribunalului Dolj.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" pentru membrii de sindicat A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Prahova în favoarea Tribunalul Dolj - SCAF.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB