ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3259/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3259/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluțiile instanțelor care au generat conflictul de competență
1.1. Soluția pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. prin Sindicatul Administrației Publice B., a chemat în judecată Primarul Comunei Poiana Mare, autoritate publică locală, pentru ca, prin hotărârea pronunțată să admită cererea și astfel:
1) să oblige pârâta să majoreze cuantumul brut al salariului de bază al reclamantului începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON față de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015;
2) să oblige pârâta să-i acorde reclamantului despăgubiri egale cu diferența dintre salariul majorat potrivit capătului 1) de cerere și cel efectiv încasat, începând cu data de 1 ianuarie 2015, și respectiv, 1 decembrie 2015 până la data pronunțării sentinței, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală;
3) să oblige pârâta să-i stabilească reclamantului începând cu data pronunțării sentinței cuantumul brut al salariului de bază ținând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1) de cerere.
La termenul de judecată din data de 25.01.2017 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj.
Prin sentința nr. 1140 din 8 martie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Instanța a reținut că în cazul litigiilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă în care sunt implicați membrii de sindicat-indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcția publică) cu instituția angajatoare, competența teritorială este una exclusivă și ea aparține instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, în speță, funcționarul public care reclamă drepturi salariale.
Totodată, instanța a mai reținut că este adevărat că prin Decizia nr. 1/2013 prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că,, În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant", însă în cauza de față reclamant este A. prin Sindicatul Administrației Publice,, B.", care nu a acționat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al reclamantului, așa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcționarul public A., care are domiciliul în comuna Vaideeni - Județul Vâlcea, aflat în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea.
1.2. Soluția pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal
La data de 16.05.2017, Sindicatul B., în calitate de reclamant, în numele și pentru membrul de sindicat A., a depus la dosarul cauzei Note scrise, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Vâlcea, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Instanța a reținut, în esență că, Sindicatul Administrației Publice,, B.’ are calitate procesuală activă în virtutea legii, acționând nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al membrului de sindicat pe care-l reprezintă, iar instanța competentă să soluționeze litigiul este cea de la sediul sindicatului reclamant, respectiv Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra conflictului de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin acțiunea formulată, reclamantul Sindicatul Administrației Publice,, B.’’, în numele și pentru membrul de sindicat A., a solicitat instanței obligarea pârâtei Instituția Primarului Comunei Poiana Mare să-i majoreze cuantumul brut al salariului de bază începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON față de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015, să-i acorde despăgubiri egale cu diferența dintre salariul majorat potrivit capătului 1) de cerere și cel efectiv încasat, începând cu data de 1 ianuarie 2015, și respectiv, 1 decembrie 2015, până la data pronunțării sentinței, sume actualizate la data plății, plus dobânda legală și să-i stabilească reclamantului, începând cu data pronunțării sentinței, cuantumul brut al salariului de bază ținând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1) de cerere.
Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii, dar și din notele scrise depuse la dosar la data de 16.05.2017, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Administrației Publice,, B.’’ în numele și pentru membrul de sindicat A..
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că, membrul de sindicat în numele căruia reclamantul Sindicatul Administrației Publice,, B.’’ a formulat acțiunea este funcționar public, astfel că în privința competenței materiale de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:
"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:
"Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".
În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administrației Publice,, B.", în numele membrului de sindicat, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:
"Art. 28. - (1)Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".
În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-au decis următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."
De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
În conformitate cu prevederile art. 269 din Codul Muncii:,, (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul’’.
Astfel fiind, întrucât în cauză Sindicatul Administrației Publice,, B." este reclamant și, deci, are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, situat în Municipiul Craiova, județul Dolj, aflat în circumscripția Tribunalului Dolj.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Administrației PubliceForța Legii în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Vaideeni în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.