ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1597/2017

Decizia nr. 1597/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La data de 27

ianuarie 2017, petentul A. a formulat cerere de strămutare a Dosarului nr.

x/215/2014 al Judecătoriei Craiova, cererea fiind adresată Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Prin aceeași

cerere, petentul a solicitat și suspendarea judecării procesului ce

formează obiectul dosarului a cărui strămutare o cere, până

la soluționarea cererii de strămutare.

Înalta Curte

a dispus citarea petentului cu mențiunea de a achita taxa judiciară

de timbru în cuantum de 100 lei pentru soluționarea cererii de

strămutare, taxa de timbru în cuantum de 20 lei pentru soluționarea

cererii de suspendare, precum și cauțiunea în cuantum de 1.000 lei.

La data de 6

februarie 2017, petentul A. a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare

de timbru, întemeiată pe dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013,

arătând că în mod greșit a fost citat cu mențiunea de a

achita taxele judiciare indicate, întrucât acțiunea pe care a formulat-o

este o acțiune prin care s-a constituit parte civilă în dosarul penal

nr. x/54/2013 al Curții de Apel Craiova, astfel că sunt scutite de

plata taxei judiciare de timbru toate cererile în legătură cu acel

dosar.

Prin

încheierea pronunțată la 15.02.2017, Înalta Curte de Casație și

Justiție a dispus scoaterea de pe rolul său și înaintarea la

Curtea de Apel Craiova a cererii de suspendare a judecării procesului ce

formează obiectul Dosarului nr. 36734/215/2014 al Judecătoriei

Craiova, precum și a cererii de strămutare a acestui dosar.

La data de 2

martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

declinarea în favoarea Curții de Apel Craiova a competenței de

soluționare a cererilor de reexaminare a taxelor judiciare de timbru

stabilite pentru soluționarea cererii de suspendare și a cererii de

strămutare.

Prin

încheierea din 25 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2017,

Curtea de Apel Craiova a dispus disjungerea cererilor de reexaminare, fiind

formate dosare asociate separate.

Cauza de

față are ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru

stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție în sarcina

petentului pentru strămutarea Dosarului nr. x/215/2014 al

Judecătoriei Craiova.

Prin

încheierea nr. 9 din 04 mai 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare

formulată de petentul A. împotriva dispoziției de obligare la plata

taxei judiciare de timbru corespunzătoare cererii de strămutare.

În motivarea

soluției sale, Curtea a reținut că, din reglementarea

dispozițiilor art. 140 și urm. C. proc. civ. rezultă că

strămutarea reprezintă acea instituție procesuală prin care

o instanță competentă potrivit regulilor generale de

competență va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea

unei alte instanțe de același grad, pentru motive care pun la

îndoială imparțialitatea ei. În cadrul strămutării nu sunt

dezbătute chestiuni privind fondul cauzei, instanța fiind

chemată să se pronunțe dacă motivele invocate de petent se

încadrează în situațiile restrictiv prevăzute de lege în care

cauza se transferă la o altă instanță de judecată de

același grad.

În

considerarea acestei configurații juridice a strămutării, art. 9

lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că cererile de strămutare în

materie civilă se timbrează cu suma de 100 lei, taxa fiind

datorată independent de natura pricinii în care s-a formulat cererea de

strămutare.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs petentul A., ce a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 12 iunie

2017.

În motivarea

cererii de recurs, recurentul invocă dispozițiile art. 28 și

art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,

potrivit cărora, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru

orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și

extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a

fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit

legii, de taxă judiciară de timbre, scutirea fiind

prevăzută și pentru despăgubiri rezultând din cauze penale.

Recurentul

susține că și cererea de strămutare trebuie supusă

acestor dispoziții legale, în sensul de a fi scutită de la plata taxei

judiciare de timbru.

Consideră

că impunerea unei taxe judiciare de timbru de 100 lei în loc de 4 lei,

atât pentru cererea de strămutare, cât și pentru cererea de recuzare,

altfel decât era prevăzut de vechea lege, demonstrează „o

judecată neunitară”.

Recurentul

susține că dispozițiile art. 9 lit. a) și b) din O.U.G. nr.

80/2013 încalcă prevederile constituționale, respectiv cele ale art.

16, art. 20, cu trimitere la art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenție, art. 21, art. 44, art. 53, art. 56 și art. 124 alin. (2)

din Constituție.

Solicită

sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării

excepției de neconstituționalitate invocată.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 30 iunie 2017,

la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

Completul de

filtru C4, la data de 3 iulie 2017, constatând că raportul întrunește

condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea

acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de

vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Potrivit

dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

La data de 17

iulie 2017, recurentul a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin

care a susținut, în esență, că recursul formulat se

întemeiază pe dispozițiile C. proc. civ. 1865, solicitând admiterea

acestuia, precum și a excepției de neconstituționalitate

invocată.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost

înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru

soluționarea căii de atac.

S-a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 19 octombrie 2017, în temeiul

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Prin

dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit

că hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta.

Totodată,

principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond

a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea

procesuală.

Potrivit

dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de

timbre: „(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru,

reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași

instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei

datorate (…). (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un

alt complet, fără citarea părților, prin încheiere

definitivă.”, iar conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse

apelului sau recursului.

Coroborând

aceste dispoziții legale, rezultă că încheierea nr. 9 din 4 mai

2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de reexaminare a

taxei judiciare de timbru corespunzătoare cererii de strămutare,

formulată de petentul A., nu este supusă căii de atac a

recursului.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege.

Așa

fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot

folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care

poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele

prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie

făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În

consecință, față de considerentele arătate, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de

petentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 9 din 4

mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată

în Dosarul nr. x/54/2017/a1.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2017.