ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1094/2017

Decizia nr. 1094/2017 Asupra recursului de față constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/54/2016/al, a fost respinsă cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de petentul A., în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și pentru asistența juridică.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat cerere de reexaminare, la data de 30 ianuarie 2017, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub nr. x/54/2016/al.2, cu termen de soluționare la data de 14 februarie 2017. Prin încheierea din camera de consiliu nr. 3 din 14 februarie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., privind reexaminarea încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/54/2016/al, în contradictoriu cu intimata B. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, cererea de acordarea a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru a fost formulată în cauza care are ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, consemnată în citația emisă la data de 28 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/54/2016.

Această cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru nu se timbrează, conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, situație în care, în mod corect, prima instanță a reținut că cererea de acordare a ajutorului public judiciar privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, formulată în cadrul cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, este lipsită de obiect. În ceea ce privește cererea de ajutor public judiciar privind acordarea asistenței judiciare, s-a reținut că, față de obiectul cererii supuse soluționării, este temeinică și legală soluția adoptată de prima instanță, neimpunându-se prezența unui avocat, atât timp cât, conform dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G.

nr. 80/2013, cererea de reexaminare privind taxa judiciară de timbru se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând că, cererea sa a fost greșit soluționată de către instanță.

În motivarea recursului, petentul A. a arătat că: „greșeala instanței provine din faptul că, cererea de ajutor public judiciar a fost dată spre competență completului din dosarul format .al pentru judecarea cererii de reexaminare a taxei judiciare, și nu în Dosarul de fond nr. x/54/2016 - strămutare"; în mod greșit cererea de ajutor public judiciar „a fost atribuită completului C9D - complet care nu avea dreptul să judece și cererea de ajutor public judiciar, după ce a fost învestit să judece cererea de reexaminare a taxei de timbru"; „cererea ce face obiectul Dosarului nr. x este o cerere ce privește reexaminarea ajutorului public judiciar, o cerere care, așa cum am arătat în motivare, era/este admisibilă, dat fiind admiterea altor cereri de ajutor public judiciar - fie de către completul C9A sau C5D"; așa încât „respingerea cererii de ajutor public judiciar este dată de o judecată neunitară." La termenul de judecată din data de 21 iunie 2017, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea recursului, care se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ. Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. Dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă prevăd: „(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. (3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.'’ În speță, petentul A. a uzat de calea de atac prevăzută de dispozițiile O.U.G.

nr. 51/2008, mai sus redate, respectiv cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Astfel, prin încheierea nr. 3 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul A., privind reexaminarea încheierii de ședință din data de 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/54/2016/al. Cererea de reexaminare prevăzută de art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă o cale de atac specială, de retractare, singura care poate fi exercitată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Aspectele privind modul de soluționare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar nu pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opțiune al părții în această privință. Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în fața altui complet al aceleiași instanțe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înțeleasă în termenii art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ceea ce este esențial din punct de vedere al procesului echitabil este ca partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor cai de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte. Având în vedere considerentele reținute, Încheierea nr. 3 din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, calea de atac declarată de petentul A. fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A., împotriva Încheierii nr. 3 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2017.