ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1576/2017

Decizia

nr. 1576/2017

După

deliberare, asupra cauzei de față, prin raportare la

dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

recurs

Prin cererea

de recurs formulată la data de 3 iulie 2017, îndreptată împotriva

deciziei nr. 146 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva

încheierii din data de 27 martie 2017, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, recurenții-reclamanți au invocat, în

sinteză, aspectele de fond ale acțiunii ce face obiect al Dosarului

nr. x/3/2017 al Tribunalului București, prin care au solicitat obligarea

pârâtului Ministerul Educației Naționale și Cercetării

Științifice la emiterea actului administrativ pentru susținerea

licenței 2017 Ia F.P.S.E. - Universitatea București, conform

metodologiei și aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr.

397/2013, iar în capetele de cerere accesorii, daune materiale și morale.

Recurenții precizează că instanța care a declinat cauza nu

a ținut seama de acest obiect al acțiunii formulate, realizând o

declinare abuzivă.

Dosarul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, la data de 7 august 2017, fiind repartizat completului CF2.

La data de 4

septembrie 2017, în baza rezoluției din aceeași dată, s-a

procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu

a recursului, prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, în

raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de

filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493

alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți,

pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum

prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit

dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților, fără ca acestea să depună punct de

vedere la raportul întocmit.

La data de 26

septembrie 2017, constatându-se că se poate trece la examinarea

recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ., s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17

octombrie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

fără citarea părților.

recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil.,

pentru următoarele considerente:

În

cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2017,

reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației Naționale și Cercetării Științifice au

solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se

dispună: obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ pentru

susținerea licenței 2017 la F.P.S.E. - Universitatea București,

conform Metodologiei și aplicarea Deciziei Curții

Constituționale nr. 397/2013, obligarea pârâtului la plata prejudiciului

material în sumă de 5.500 lei taxe plătite, la plata daunelor

materiale și morale totale de 1.000.000 lei, precum și salariile

neîncasate timp de un an, până la următorul examen de titularizare,

vechimea în muncă și lipsa asistentei medicale pe timp de un an,

respectiv suma de 10.000 lei pentru fiecare lună în care nu a fost

angajată profesoară cu grad didactic I.

Prin

încheierea de ședință din data de 27 martie 2017, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în baza art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a declinat

competența funcțională de soluționare a cauzei și a

trimis dosarul secției a II-a contencios administrativ și fiscal, din

cadrul Tribunalului București, reținând că, în speță,

obiectul cererii de chemare în judecată înscrie litigiul în categoria

celor care vizează raporturile de serviciu ale funcționarilor

publici, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 188/1999,

republicată, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere al

competenței funcționale de soluționare a cauzei, aceasta nu

revine secției a VIIl-a din cadrul Tribunalului București, ci,

conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată prin

Legea nr. 2/2013, secției de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului.

Împotriva

acestei încheieri de ședință au formulat recurs

reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia

nr. 146 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca

inadmisibil, recursul formulat împotriva încheierii din data de 27 martie 2017,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VlII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de

dispozițiile art. 132 C. proc. civ., în temeiul cărora hotărârea

de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva

aceste decizii au declarat recurs recurenții, la data de 3 iulie 2017.

Se

reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc.

civ.: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără

drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres

prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Totodată,

potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt

hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin

acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În plus,

dispozițiile art. 460 C. proc. civ. prevăd că: „(1) O cale de

atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură

dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru

toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.”

Din

interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 483 C. proc. civ.,

rezultă că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse

căii de atac a recursului, decizia pronunțată de instanța

de recurs fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

De asemenea,

din regula unicității căii de atac, reglementată de art.

460 C. proc. civ., rezultă că nu este deschisă calea de atac a

recursului la decizia pronunțată de instanța de recurs.

În concluzie,

față de dispozițiile legale mai sus-menționate,

rezultă că nu poate fi atacată cu recurs decizia nr. 146

pronunțată la data de 26 iunie 2017 de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, pronunțată în recurs.

Înalta Curte

constată că, în speță, concluzia inadmisiblității

recursului rezultă cu și mai mare evidență prin raportare

la dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: „(3)

Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu

este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată

instanței judecătorești competente sau, după caz, altui

organ cu activitate jurisdicțională competent”.

În

consecință, cum încheierea prin care s-a dispus declinarea de

competență nu este supusă căii de atac a recursului, cu

atât mai mult nu poate fi atacată cu recurs decizia prin care a fost

respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii de

ședință prin care a fost declinată competența

funcțională de soluționare a cauzei.

Prin urmare,

decizia nr. 146 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția

a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva

încheierii din data de 27 martie 2017, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin care s-a realizat declinarea de

competență funcțională, nu poate fi atacată cu recurs.

Principiul

legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ.,

presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi

supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În

afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite

alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Având în

vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva

deciziei nr. 146 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2017.