ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1576/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1576/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1576/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: 1. Cererea de recurs Prin cererea de recurs formulată la data de 3 iulie 2017, îndreptată împotriva deciziei nr. 146 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva încheierii din data de 27 martie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, recurenții-reclamanți au invocat, în sinteză, aspectele de fond ale acțiunii ce face obiect al Dosarului nr. x/3/2017 al Tribunalului București, prin care au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice la emiterea actului administrativ pentru susținerea licenței 2017 Ia F.P.S.E.
- Universitatea București, conform metodologiei și aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013, iar în capetele de cerere accesorii, daune materiale și morale. Recurenții precizează că instanța care a declinat cauza nu a ținut seama de acest obiect al acțiunii formulate, realizând o declinare abuzivă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 7 august 2017, fiind repartizat completului CF2. La data de 4 septembrie 2017, în baza rezoluției din aceeași dată, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc.
civ. Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, fără ca acestea să depună punct de vedere la raportul întocmit. La data de 26 septembrie 2017, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 octombrie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.
civ., fără citarea părților. 2. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil., pentru următoarele considerente: În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ pentru susținerea licenței 2017 la F.P.S.E.
- Universitatea București, conform Metodologiei și aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013, obligarea pârâtului la plata prejudiciului material în sumă de 5.500 lei taxe plătite, la plata daunelor materiale și morale totale de 1.000.000 lei, precum și salariile neîncasate timp de un an, până la următorul examen de titularizare, vechimea în muncă și lipsa asistentei medicale pe timp de un an, respectiv suma de 10.000 lei pentru fiecare lună în care nu a fost angajată profesoară cu grad didactic I. Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza art. 200 alin. (2) C. proc.
civ., a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei și a trimis dosarul secției a II-a contencios administrativ și fiscal, din cadrul Tribunalului București, reținând că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată înscrie litigiul în categoria celor care vizează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere al competenței funcționale de soluționare a cauzei, aceasta nu revine secției a VIIl-a din cadrul Tribunalului București, ci, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, modificată prin Legea nr. 2/2013, secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Împotriva acestei încheieri de ședință au formulat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin decizia nr. 146 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva încheierii din data de 27 martie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de dispozițiile art. 132 C. proc. civ., în temeiul cărora hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac. Împotriva aceste decizii au declarat recurs recurenții, la data de 3 iulie 2017. Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc.
civ.: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. În plus, dispozițiile art. 460 C. proc. civ. prevăd că: „(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.” Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 483 C. proc. civ., rezultă că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse căii de atac a recursului, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ. De asemenea, din regula unicității căii de atac, reglementată de art. 460 C. proc. civ., rezultă că nu este deschisă calea de atac a recursului la decizia pronunțată de instanța de recurs. În concluzie, față de dispozițiile legale mai sus-menționate, rezultă că nu poate fi atacată cu recurs decizia nr. 146 pronunțată la data de 26 iunie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în recurs. Înalta Curte constată că, în speță, concluzia inadmisiblității recursului rezultă cu și mai mare evidență prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: „(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.
În consecință, cum încheierea prin care s-a dispus declinarea de competență nu este supusă căii de atac a recursului, cu atât mai mult nu poate fi atacată cu recurs decizia prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii de ședință prin care a fost declinată competența funcțională de soluționare a cauzei. Prin urmare, decizia nr. 146 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii din data de 27 martie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a realizat declinarea de competență funcțională, nu poate fi atacată cu recurs.
Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Având în vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 146 din 26 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2017.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.