ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1800/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2032 din 14 decembrie 2016, Tribunalul Ialomița, secția civilă, în baza art. 252 alin. (2) lit. a), b), c) și d) din C. muncii, a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 81 din 13.06.2016 emise de pârâta Compania Națională Loteria Română S.A., a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Loteria Română S.A., a dispus anularea deciziei nr. 81 din 13.06.2016, emisă de pârâta Compania Națională Loteria Română S.A. și reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, respectiv aceea de manager de zonă la punctul de lucru județean Călărași, a obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, corespunzătoare funcției de manager de zonă la punctul de lucru județean Călărași, de la data 13.06.2016 și până la data repunerii în situația anterioară emiterii deciziei, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 2243 din 07.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța de apel a admis apelul declarat de pârâta Compania Națională Loteria Română S.A. împotriva sentinței civile nr. 2032 din 14 decembrie 2016 a Tribunalului Ialomița, a dispus schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii, ca nefondată.

Prin decizia nr. 5422 din 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2243 din data de 07.04.2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a declarat revizuenta calea de atac intitulată "apel", calificată ca fiind recurs, prin prisma prevederilor art. 97 din C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 06.02.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 14.02.2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 20-21, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurenta a depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Totodată, se reține faptul că potrivit art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Din cuprinsul cererii de revizuire, se constată faptul că a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., așadar nu s-a cerut revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.

Hotărârea atacată cu revizuire, decizia nr. 2243 din data de 07.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este o hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect litigiu de muncă, hotărâre ce nu este supusă recursului, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia nr. 5422 din data de 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ce face obiectul căii de atac din prezenta cauză, nu este supusă recursului întrucât nici decizia atacată cu revizuire nu este susceptibilă de recurs.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 5422 din data de 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 5422 din data de 6 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi,15 mai 2018.