ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3091/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Loteria Română S.A. (CNLR SA), anularea deciziei nr. x/10.08.2016 de încetare a delegării la punctul de lucru Constanța și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de decont aferente lunii august 2016, având în vedere faptul că delegația a încetat înainte de expirarea termenului de 60 de zile.

Prin sentința civilă nr. 256/14.02.2017 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ialomița, invocată de pârâta Compania Națională Loteria Română" S.A. și s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 4487/21.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamanta A.

Prin decizia civilă nr. 564/07.02.2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 4487/14.02.2017 pronunțată de aceeași instanță.

Împotriva acestei ultime decizii reclamanta A. a declarat "apel", care face obiectul prezentului dosar, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 iulie 2018.

În vederea soluționării prezentei căi de atac s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2018, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică de la acest termen, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității față de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, excepție pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Decizia civilă nr. 564/07.02.2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză de către revizuenta A. a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 4487/21.09.2017 a aceleiași instanțe, prin care s-a soluționat apelul exercitat de aceeași parte într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speță, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, și anume decizia nr. 4487/21.09.2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a vizat soluționarea unui apel exercitat împotriva sentinței civile nr. 256/14.02.2017 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, prin care s-a respins acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr. x/10.08.2016 emisă de intimată privind încetarea delegării la punctul de lucru Constanța și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de decont aferente lunii august 2016.

Această hotărâre este definitivă întrucât, față de natura pretenției deduse judecății - litigiu de muncă, se reține incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. evocate anterior, hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nu este supusă vreunei căi de atac, astfel că decizia nr. 564/7.02.2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale împotriva căreia revizuenta A. a formulat calea de atac intitulată "apel", nu este susceptibilă de exercițiul vreunei căi de atac, fiind, așadar, o hotărâre definitivă.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Față de considerentele expuse și prin raportare la principiul legalității căilor de atac, care presupune că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", exercitată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 564 din 7 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.