ÎCCJ, decizie (scj.ro #83924)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83924) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Pornografie

infantilă. Pornografie infantilă prin sisteme informatice

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Pornografie infantilă

Indice alfabetic:

Drept

penal

-  pornografie infantilă

-

pornografie infantilă prin sisteme informatice

Legea

nr. 678/2001,

art. 18 alin. (1)

Legea

nr. 161/2003,

art. 51 alin. (1)

Fapta

de pornografie infantilă, săvârșită numai prin utilizarea

sistemelor informatice - aparat foto digital, înregistrări CD și

internet - se încadrează numai în dispozițiile art. 51 alin. (1) din

Legea nr. 161/2003, care incriminează pornografia infantilă prin

sisteme informatice, iar nu și în dispozițiile art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, care incriminează pornografia infantilă, întrucât

art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 constituie o normă penală

specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia nr. 2364 din 16 iunie 2010

Tribunalul

Mehedinți, prin sentința penală nr. 223 din 22 iunie 2009, în al

doilea ciclu procesual, a dispus următoarele:

Cu

privire la inculpații G.R. și D.P.: în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru

săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă

prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie

infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003.

Cu

privire la inculpatul O.L.: condamnarea, în baza art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 și în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea

art. 33 - art. 34 C. pen.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în

rejudecare, a reținut că în cursul anului 2006, pe fondul

relației mai apropiate dintre partea vătămată G.M. și

inculpatul D.P. - ambii minori în  vârstă de 17 ani - inculpatul a

chemat-o pe partea vătămată la el acasă, în scopul de a

întreține raporturi intime, nefiind prima dată când se întâmpla acest

lucru, conform spuselor minorei însăși.

Inculpatul

D.P. a așteptat-o pe partea vătămată în apropierea unei

școli, însoțit fiind de alți trei băieți, între care

și inculpatul G.R. În apropierea locuinței lui D.P., la

inițiativa părții vătămate, au hotărât să

meargă la locuința inculpatului doar aceasta și inculpații

D.P. și G.R., în scopul de a întreține relații sexuale cu cei

doi.

În

locuință, observând un aparat foto digital, partea

vătămată le-a solicitat inculpaților să efectueze

fotografii și înregistrări video pentru a avea o amintire despre cele

întâmplate între ei. Aparatul foto era în posesia inculpatului G.R., care îl

avea de la sora sa. S-au efectuat fotografii și trei filme cu caracter

pornografic înfățișându-i pe cei trei.

Ulterior,

partea vătămată le-a solicitat celor doi inculpați să

se ocupe de înregistrarea pe un CD a imaginilor realizate. În acest sens, inculpatul

G.R. și inculpatul D.P. au descărcat în calculatorul celui din

urmă înregistrările video menționate, însă, neavând tehnica

necesară pe computer, nu au putut realiza CD-ul solicitat de partea

vătămată. În aceste condiții, partea

vătămată a fost de acord ca G.R. să se ocupe personal de

înregistrarea CD-ului la un prieten. Astfel, acest inculpat a apelat la

inculpatul O.L. pentru a-l ajuta pentru realizarea CD-ului. Acasă la acest

inculpat au fost descărcate în calculatorul personal filmele cu caracter explicit

și s-a realizat CD-ul. Neavând cunoștințele necesare, inculpatul

G.R. i-a solicitat lui O.L. să șteargă înregistrările din

calculator, obținând promisiunea respectivului că le va șterge

de îndată.

Cu

toate acestea, observând conținutul filmelor, inculpatul O.L. le-a postat

pe internet, astfel ajungându-se ca mai mulți tineri din oraș să

cunoască aventura sexuală a celor trei. Fiind o persoană

cunoscută între internauți, partea vătămată a ajuns

să fie solicitată de diverși băieți pentru a

întreține relații sexuale cu aceasta, unii apelând chiar la

amenințări, injurii. Este și cazul numitului V.O., după cum

arată chiar partea vătămată în declarațiile sale.

Astfel,

instanța de fond a reținut că, în cauza de față,

deși este cert că inculpații G.R. și D.P. au realizat

împreună cu partea vătămată filme și fotografii cu

conținut pornografic, din probele administrate nu a rezultat că la

realizarea acestora s-ar fi urmărit răspândirea sau realizarea

oricărei alte acțiuni din cele menționate în art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, scopul evident fiind acele al realizării de

către cei trei a unor amintiri, condiții în care lipsește

intenția ca element constitutiv al acestei infracțiuni și s-a

dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea celor doi inculpați.

De

asemenea, dat fiind faptul că cei doi inculpați nu au postat pe

internet filmele cu caracter pornografic realizate împreună cu partea

vătămată minoră, instanța de fond a dispus achitarea

acestora și pentru infracțiunea de pornografie infantilă prin

sisteme informatice, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea

ce-l privește pe inculpatul O.L., dat fiind faptul că din probele

administrate în cauză rezultă fără echivoc că a

realizat copia CD-ului cu caracter pornografic în care apăreau doi minori

(partea vătămată și inculpatul D.P.), iar ulterior a

distribuit prin intermediul programului S. acele filmulețe către

martorul V.O. și a acceptat, astfel, posibilitatea ca aceste materiale

să ajungă și în posesia altor persoane, s-a constatat de

către prima instanță că acesta a săvârșit cu

intenție, în concurs, cele două infracțiuni reținute în

sarcina sa, motiv pentru care a fost condamnat.

Prin

decizia penală nr. 31 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a

admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial

Mehedinți, a desființat sentința atacată și a dispus

următoarele:

În baza

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpații G.R.

și O.L., iar în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a condamnat

pe aceiași inculpați, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 C. pen., a

condamnat pe inculpatul D.P., iar în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003, cu aplicarea art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat,

cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Curtea

de apel a reținut, pe baza probelor administrate, că la data de 12

aprilie 2007, organele de poliție au fost sesizate de către numitul

M.G. despre faptul că fiica sa - minora G.M. a fost filmată în timp ce

întreținea relații sexuale cu alți tineri, iar filmările au

fost postate pe internet.

La data

sesizării a fost audiată minora, care a declarat că în cursul

lunii iunie 2006, în timp ce ieșea de la liceu, a fost oprită de un

grup de 4 tineri, printre aceștia recunoscându-l pe inculpatul D.P., care

i-au propus să meargă la inculpatul D.P. acasă, însă

deși inițial a refuzat, inculpații D.P. și G.R. au

încadrat-o, au insistat să meargă cu ei, lucru care a determinat-o

să-i însoțească în apartamentul inculpatului D.P., unde,

potrivit spuselor minorei, ca urmare a unor amenințări și

violențe, a întreținut raporturi intime cu cei doi inculpați,

raporturi intime care au fost înregistrate și care ulterior au ajuns

să fie postate pe internet.

În luna

martie 2007, ca urmare a postării înregistrărilor video cu caracter

pornografic, pe internet, minora - parte vătămată a fost

contactată de învinuitul V.O. și, la cererea acestuia, s-a întâlnit

cu el.

Martorii

I.C. și V.I. susțin că încă din luna aprilie 2007, ei au

intrat în rețeaua internet și, cu ajutorul unui program numit S., au

văzut înregistrările porno, în care au recunoscut pe partea

vătămată.

Pe baza

celor sesizate, tatăl minorei a prezentat un hard-disk din care au fost

recuperate două fișiere formatate, ce conțineau aceleași

imagini pornografice ca și cele descărcate de pe internet de martorii

I.C. și V.I.

În

același timp, aceleași fișiere au fost identificate în baza

percheziției informatice și domiciliare și pe calculatorul

învinuitului V.O., rezultând totodată că aceste fișiere au fost

șterse doar cu 12 minute înainte de a se permite accesul, în locuința

unde se afla calculatorul, a organelor de poliție.

Învinuitul

V.O. a susținut că l-a cunoscut pe inculpatul O.L. și acesta i-a

transmis prin intermediul rețelei internet trei filmulețe, cu imagini

pornografice, în care erau înregistrați ca protagoniști

inculpații D.P. și G.R., precum și partea

vătămată.

Inculpatul

G.R. a declarat în fața procurorului că înregistrările au fost

făcute atât de el, cât și de inculpatul D.P. și de partea

vătămată, că aceste înregistrări s-au aflat atât pe

aparatul fotografic, cât și pe computerul personal al inculpatului D.P.,

precum și că ulterior a cerut copierea acestor înregistrări

pornografice în calculatorul inculpatului O.L., care ulterior le-a

răspândit prin intermediul rețelei internet.

Curtea

de apel a constatat, astfel, că starea de fapt reținută de prima

instanță nu corespunde cu probatoriul administrat în cauză decât

în parte și doar în ceea ce-l privește pe inculpatul O.L., iar nu

și pe ceilalți doi inculpați.

În

raport cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, potrivit

cărora constituie infracțiunea de pornografie infantilă și

se pedepsește cu închisoare, fapta de a expune, a vinde sau de a

răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în

alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a

deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii,

diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă

poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau

implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, s-a constatat că

toți cei trei inculpați, cu știință, inițial

împreună doar inculpatul G.R. și inculpatul minor D.P., au produs

printr-o înregistrate pe un suport electronic, într-un aparat de fotografiat,

acte sexuale cu caracter pornografic, ce implicau doi minori, respectiv pe

partea vătămată - despre care ambii inculpați aveau

cunoștință cu privire la vârsta ei - și pe inculpatul minor

D.P.

Ulterior,

cei doi inculpați au oferit sau au pus la dispoziție aceste

înregistrări inculpatului O.L., în vederea copierii pe suport electronic

și multiplicării, lucru care s-a și realizat, un CD cu

înregistrarea fiind predat ulterior și părții

vătămate, care, potrivit spuselor sale și ale inculpaților,

l-ar fi distrus.

Textul

de lege menționat nu prevede ca producerea, oferirea sau punerea la

dispoziție a unor filme și fotografii cu caracter pornografic să

se facă, așa cum se prevede în varianta alternativă a deținerii,

doar în vederea răspândirii, aceste acte materiale sancționându-se,

chiar dacă scopul răspândirii nu este urmărit.

În

consecință, curtea de apel a reținut că toți cei trei

inculpați au comis, cu intenție, infracțiunea sus

menționată.

De

asemenea, potrivit art. 51 din Legea nr. 161/2003, este considerată

infracțiune și se pedepsește tot cu închisoarea și

producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la

dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau

pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori

deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori

într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice.

Este

neîndoielnic că cel puțin inculpatul O.L. a deținut în calculatorul

său, pe hard-ul calculatorului, imaginile video filmate de către

ceilalți inculpați, cu un aparat de fotografiat digital, care

aparținea inculpatului G.R.

Or,

chiar și în situația în care nu s-ar da relevanță

recunoașterilor inculpatului G.R. făcute în fața procurorului cu

privire la faptul că aceste filmulețe pornografice au fost

descărcate din aparatul de fotografiat și în calculatorul

inculpatului D.P., rămâne cert faptul că ambii inculpați au

folosit, pentru stocarea înregistrărilor, mijloace de stocare a datelor

informatice, mijloc reprezentat de aparatul de fotografiat digital, prin

memoria proprie sau hardul de stocare a imaginilor fotografice realizate.

În

consecință, și pentru această infracțiune curtea de

apel a reținut vinovăția inculpaților și a dispus

condamnarea lor.

Examinând

recursurile declarate de inculpați, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată următoarele:

Faptelor

săvârșite de inculpații G.R., O.L. și D.P. li s-a dat o

greșită încadrare juridică, caz de casare prevăzut în art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Examinând,

în succesiunea lor în timp, normele de incriminare a pornografiei infantile, se

reține că, mai întâi, prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută,

ca infracțiune, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a

închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a

transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în

vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme

sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale

cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au

împlinit vârsta de 18 ani.

Ulterior,

prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței

în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice

și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției, în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a 3-a  -

„Pornografia infantilă prin sisteme informatice”, art. 51 alin. (1) incriminează

„producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la

dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau

pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori

deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori

într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.”

În

speță, instanța a reținut, sub încadrarea juridică

prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, că

inculpații D.P. și G.R. au efectuat fotografii digitale și au

înregistrat pe CD imagini pornografice, iar sub încadrarea juridică

prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că au

transmis lui O.L. aceste imagini.

În

cazul inculpatului O.L., instanța a reținut, sub încadrarea

juridică prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

că acesta a descărcat pe calculatorul său imaginile porno

și le-a înregistrat pe CD-ul inculpatului G.R., iar sub încadrarea

juridică prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

că a postat imaginile porno pe internet, unde au fost vizionate de alte

persoane.

Analizând

conținutul constitutiv al infracțiunilor săvârșite de cei

trei inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceștia au comis faptele, în oricare dintre

modalitățile alternative imputate, numai prin și cu ajutorul

sistemelor informatice (aparat foto digital, înregistrări CD, internet).

Cum

faptele de pornografie infantilă au fost săvârșite numai prin

utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să primească numai

încadrarea juridică în dispozițiile art. 51 din Legea nr. 161/2003,

normă penală specială în raport cu cea prevăzută în

art. 18 din Legea nr. 678/2001 care nu conține nicio referire la

mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice.

Pe de

altă parte, atât acțiunile inculpaților G.R. și D.P. de a

solicita înregistrarea unui CD cu imaginile pornografice filmate de ei, cât

și cea a lui O.L. de a posta acest material pe internet au urmărit de

la început răspândirea materialelor pornografice produse, aspect care s-a

și realizat, situație în care sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003.

În

consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va

proceda, în temeiul art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării

juridice pentru cei trei inculpați din infracțiunile prevăzute

în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea

nr. 163/2003 într-o singură infracțiune prevăzută în art.

51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Față de

considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție,

văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., a admis recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei penale

nr. 31 din 10 februarie 2010, a casat decizia penală atacată și

sentința penală nr. 223 din 22 iunie 2009, între altele, cu privire

la greșita încadrare juridică a faptelor și, în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din

infracțiunile prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 într-o singură

infracțiune prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea

inculpaților.