ÎCCJ, decizie (scj.ro #83924)

Pornografie infantilă. Pornografie infantilă prin sisteme informatice Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Pornografie infantilă Indice alfabetic: Drept penal - pornografie infantilă - pornografie infantilă prin sisteme informatice Legea nr. 678/2001, art. 18 alin. (1) Legea nr. 161/2003, art. 51 alin. (1) Fapta de pornografie infantilă, săvârșită numai prin utilizarea sistemelor informatice - aparat foto digital, înregistrări CD și internet - se încadrează numai în dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care incriminează pornografia infantilă prin sisteme informatice, iar nu și în dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, care incriminează pornografia infantilă, întrucât art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 constituie o normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2364 din 16 iunie 2010 Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr. 223 din 22 iunie 2009, în al doilea ciclu procesual, a dispus următoarele: Cu privire la inculpații G.R. și D.P.: în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Cu privire la inculpatul O.L.: condamnarea, în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 - art. 34 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în rejudecare, a reținut că în cursul anului 2006, pe fondul relației mai apropiate dintre partea vătămată G.M. și inculpatul D.P. - ambii minori în vârstă de 17 ani - inculpatul a chemat-o pe partea vătămată la el acasă, în scopul de a întreține raporturi intime, nefiind prima dată când se întâmpla acest lucru, conform spuselor minorei însăși. Inculpatul D.P. a așteptat-o pe partea vătămată în apropierea unei școli, însoțit fiind de alți trei băieți, între care și inculpatul G.R. În apropierea locuinței lui D.P., la inițiativa părții vătămate, au hotărât să meargă la locuința inculpatului doar aceasta și inculpații D.P. și G.R., în scopul de a întreține relații sexuale cu cei doi.

În locuință, observând un aparat foto digital, partea vătămată le-a solicitat inculpaților să efectueze fotografii și înregistrări video pentru a avea o amintire despre cele întâmplate între ei. Aparatul foto era în posesia inculpatului G.R., care îl avea de la sora sa. S-au efectuat fotografii și trei filme cu caracter pornografic înfățișându-i pe cei trei. Ulterior, partea vătămată le-a solicitat celor doi inculpați să se ocupe de înregistrarea pe un CD a imaginilor realizate. În acest sens, inculpatul G.R. și inculpatul D.P. au descărcat în calculatorul celui din urmă înregistrările video menționate, însă, neavând tehnica necesară pe computer, nu au putut realiza CD-ul solicitat de partea vătămată.

În aceste condiții, partea vătămată a fost de acord ca G.R. să se ocupe personal de înregistrarea CD-ului la un prieten. Astfel, acest inculpat a apelat la inculpatul O.L. pentru a-l ajuta pentru realizarea CD-ului. Acasă la acest inculpat au fost descărcate în calculatorul personal filmele cu caracter explicit și s-a realizat CD-ul. Neavând cunoștințele necesare, inculpatul G.R. i-a solicitat lui O.L. să șteargă înregistrările din calculator, obținând promisiunea respectivului că le va șterge de îndată. Cu toate acestea, observând conținutul filmelor, inculpatul O.L. le-a postat pe internet, astfel ajungându-se ca mai mulți tineri din oraș să cunoască aventura sexuală a celor trei. Fiind o persoană cunoscută între internauți, partea vătămată a ajuns să fie solicitată de diverși băieți pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, unii apelând chiar la amenințări, injurii.

Este și cazul numitului V.O., după cum arată chiar partea vătămată în declarațiile sale. Astfel, instanța de fond a reținut că, în cauza de față, deși este cert că inculpații G.R. și D.P. au realizat împreună cu partea vătămată filme și fotografii cu conținut pornografic, din probele administrate nu a rezultat că la realizarea acestora s-ar fi urmărit răspândirea sau realizarea oricărei alte acțiuni din cele menționate în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, scopul evident fiind acele al realizării de către cei trei a unor amintiri, condiții în care lipsește intenția ca element constitutiv al acestei infracțiuni și s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., achitarea celor doi inculpați. De asemenea, dat fiind faptul că cei doi inculpați nu au postat pe internet filmele cu caracter pornografic realizate împreună cu partea vătămată minoră, instanța de fond a dispus achitarea acestora și pentru infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul O.L., dat fiind faptul că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că a realizat copia CD-ului cu caracter pornografic în care apăreau doi minori (partea vătămată și inculpatul D.P.), iar ulterior a distribuit prin intermediul programului S. acele filmulețe către martorul V.O.

și a acceptat, astfel, posibilitatea ca aceste materiale să ajungă și în posesia altor persoane, s-a constatat de către prima instanță că acesta a săvârșit cu intenție, în concurs, cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, motiv pentru care a fost condamnat. Prin decizia penală nr. 31 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, a desființat sentința atacată și a dispus următoarele: În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpații G.R. și O.L., iar în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, a condamnat pe aceiași inculpați, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.P., iar în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. Curtea de apel a reținut, pe baza probelor administrate, că la data de 12 aprilie 2007, organele de poliție au fost sesizate de către numitul M.G. despre faptul că fiica sa - minora G.M. a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu alți tineri, iar filmările au fost postate pe internet. La data sesizării a fost audiată minora, care a declarat că în cursul lunii iunie 2006, în timp ce ieșea de la liceu, a fost oprită de un grup de 4 tineri, printre aceștia recunoscându-l pe inculpatul D.P., care i-au propus să meargă la inculpatul D.P.

acasă, însă deși inițial a refuzat, inculpații D.P. și G.R. au încadrat-o, au insistat să meargă cu ei, lucru care a determinat-o să-i însoțească în apartamentul inculpatului D.P., unde, potrivit spuselor minorei, ca urmare a unor amenințări și violențe, a întreținut raporturi intime cu cei doi inculpați, raporturi intime care au fost înregistrate și care ulterior au ajuns să fie postate pe internet. În luna martie 2007, ca urmare a postării înregistrărilor video cu caracter pornografic, pe internet, minora - parte vătămată a fost contactată de învinuitul V.O. și, la cererea acestuia, s-a întâlnit cu el. Martorii I.C. și V.I. susțin că încă din luna aprilie 2007, ei au intrat în rețeaua internet și, cu ajutorul unui program numit S., au văzut înregistrările porno, în care au recunoscut pe partea vătămată.

Pe baza celor sesizate, tatăl minorei a prezentat un hard-disk din care au fost recuperate două fișiere formatate, ce conțineau aceleași imagini pornografice ca și cele descărcate de pe internet de martorii I.C. și V.I. În același timp, aceleași fișiere au fost identificate în baza percheziției informatice și domiciliare și pe calculatorul învinuitului V.O., rezultând totodată că aceste fișiere au fost șterse doar cu 12 minute înainte de a se permite accesul, în locuința unde se afla calculatorul, a organelor de poliție. Învinuitul V.O. a susținut că l-a cunoscut pe inculpatul O.L. și acesta i-a transmis prin intermediul rețelei internet trei filmulețe, cu imagini pornografice, în care erau înregistrați ca protagoniști inculpații D.P.

și G.R., precum și partea vătămată. Inculpatul G.R. a declarat în fața procurorului că înregistrările au fost făcute atât de el, cât și de inculpatul D.P. și de partea vătămată, că aceste înregistrări s-au aflat atât pe aparatul fotografic, cât și pe computerul personal al inculpatului D.P., precum și că ulterior a cerut copierea acestor înregistrări pornografice în calculatorul inculpatului O.L., care ulterior le-a răspândit prin intermediul rețelei internet. Curtea de apel a constatat, astfel, că starea de fapt reținută de prima instanță nu corespunde cu probatoriul administrat în cauză decât în parte și doar în ceea ce-l privește pe inculpatul O.L., iar nu și pe ceilalți doi inculpați.

În raport cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora constituie infracțiunea de pornografie infantilă și se pedepsește cu închisoare, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, s-a constatat că toți cei trei inculpați, cu știință, inițial împreună doar inculpatul G.R. și inculpatul minor D.P., au produs printr-o înregistrate pe un suport electronic, într-un aparat de fotografiat, acte sexuale cu caracter pornografic, ce implicau doi minori, respectiv pe partea vătămată - despre care ambii inculpați aveau cunoștință cu privire la vârsta ei - și pe inculpatul minor D.P.

Ulterior, cei doi inculpați au oferit sau au pus la dispoziție aceste înregistrări inculpatului O.L., în vederea copierii pe suport electronic și multiplicării, lucru care s-a și realizat, un CD cu înregistrarea fiind predat ulterior și părții vătămate, care, potrivit spuselor sale și ale inculpaților, l-ar fi distrus. Textul de lege menționat nu prevede ca producerea, oferirea sau punerea la dispoziție a unor filme și fotografii cu caracter pornografic să se facă, așa cum se prevede în varianta alternativă a deținerii, doar în vederea răspândirii, aceste acte materiale sancționându-se, chiar dacă scopul răspândirii nu este urmărit. În consecință, curtea de apel a reținut că toți cei trei inculpați au comis, cu intenție, infracțiunea sus menționată.

De asemenea, potrivit art. 51 din Legea nr. 161/2003, este considerată infracțiune și se pedepsește tot cu închisoarea și producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice. Este neîndoielnic că cel puțin inculpatul O.L. a deținut în calculatorul său, pe hard-ul calculatorului, imaginile video filmate de către ceilalți inculpați, cu un aparat de fotografiat digital, care aparținea inculpatului G.R. Or, chiar și în situația în care nu s-ar da relevanță recunoașterilor inculpatului G.R.

făcute în fața procurorului cu privire la faptul că aceste filmulețe pornografice au fost descărcate din aparatul de fotografiat și în calculatorul inculpatului D.P., rămâne cert faptul că ambii inculpați au folosit, pentru stocarea înregistrărilor, mijloace de stocare a datelor informatice, mijloc reprezentat de aparatul de fotografiat digital, prin memoria proprie sau hardul de stocare a imaginilor fotografice realizate. În consecință, și pentru această infracțiune curtea de apel a reținut vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea lor. Examinând recursurile declarate de inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Faptelor săvârșite de inculpații G.R., O.L. și D.P.

li s-a dat o greșită încadrare juridică, caz de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Examinând, în succesiunea lor în timp, normele de incriminare a pornografiei infantile, se reține că, mai întâi, prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută, ca infracțiune, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a 3-a - „Pornografia infantilă prin sisteme informatice”, art. 51 alin. (1) incriminează „producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.” În speță, instanța a reținut, sub încadrarea juridică prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, că inculpații D.P.

și G.R. au efectuat fotografii digitale și au înregistrat pe CD imagini pornografice, iar sub încadrarea juridică prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că au transmis lui O.L. aceste imagini. În cazul inculpatului O.L., instanța a reținut, sub încadrarea juridică prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, că acesta a descărcat pe calculatorul său imaginile porno și le-a înregistrat pe CD-ul inculpatului G.R., iar sub încadrarea juridică prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că a postat imaginile porno pe internet, unde au fost vizionate de alte persoane. Analizând conținutul constitutiv al infracțiunilor săvârșite de cei trei inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceștia au comis faptele, în oricare dintre modalitățile alternative imputate, numai prin și cu ajutorul sistemelor informatice (aparat foto digital, înregistrări CD, internet).

Cum faptele de pornografie infantilă au fost săvârșite numai prin utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să primească numai încadrarea juridică în dispozițiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 care nu conține nicio referire la mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice. Pe de altă parte, atât acțiunile inculpaților G.R. și D.P. de a solicita înregistrarea unui CD cu imaginile pornografice filmate de ei, cât și cea a lui O.L. de a posta acest material pe internet au urmărit de la început răspândirea materialelor pornografice produse, aspect care s-a și realizat, situație în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda, în temeiul art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice pentru cei trei inculpați din infracțiunile prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 163/2003 într-o singură infracțiune prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de inculpați împotriva deciziei penale nr. 31 din 10 februarie 2010, a casat decizia penală atacată și sentința penală nr. 223 din 22 iunie 2009, între altele, cu privire la greșita încadrare juridică a faptelor și, în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 într-o singură infracțiune prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpaților.