ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2507/2016

Decizia nr. 2507/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/3/2015, reclamantul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata procentului stabilit în sarcina sa de dispozițiile art. 3 lit. b) din O.G. nr. 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin achitarea sumei de 107.409.503,78 lei, aferentă perioadei 01 ianuarie 2012 - 31 decembrie 2014, precum și achitarea de către pârâtă a sumei menționate anterior actualizată în funcție de rata inflației și a dobânzii legale calculată de la data scadentă a sumei de bani și până la data restituirii efective a debitului.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3 lit. b) din O.G. nr. 26/2011, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 768/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Prin încheierea de ședință din data de 09 martie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a fost trimisă cauza spre competentă soluționare unui complet specializat în cauze cu profesioniști, secția a VI-a civilă, reținându-se în esență că părțile au calitatea de profesioniști, astfel cum aceasta este definită de art. 2 din noul C. civ. și art. 8 din Legea nr. 71/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/3/2015*.

Prin încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a acestei secții, iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Secției a IV-a civilă a Tribunalului București, reținându-se în esență că litigiul are o natură civilă, iar instanța care are spre soluționare un asemenea litigiu nu face aplicarea nici unei norme de drept comercial, ci doar a normelor comune și generale de procedură civilă. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, judecata cauzei a fost suspendată din oficiu și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin Sentința civilă nr. 241/2015 din 07 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, instanță învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două secții civile ale tribunalului, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier și pe pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român în favoarea Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reținându-se că regia autonomă are calitatea de comerciant, astfel încât litigiile privind activitatea acesteia sunt în competența Secției a VI-a civile a Tribunalului.

Prin Sentința civilă nr. 2043 din 04 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român, în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că raportul juridic dedus judecății este de drept public, care vizează finanțarea unei instituții publice prin virarea unor sume de bani provenite din încasarea unor tarife de către o altă autoritate publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 13 aprilie 2016, sub nr. x/3/2015*.

Prin Sentința civilă nr. 1666 din 19 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Obiectul cererii introductive de instanță se referă la obligarea pârâtului Registrul Auto Român la plata unor sume de bani care izvorăsc dintr-un text de lege, respectiv art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 26/2011, aprobată prin Legea nr. 18/2012, text de lege care impune în mod imperativ Registrului Auto Român să vireze un procent de 20% din veniturile încasate lunar către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

Astfel cum se observă din actele dosarului, în cauză nu se contestă un act administrativ, vătămarea nu provine din emiterea unui act administrativ sau dintr-un refuz nejustificat, ci este vorba despre îndeplinirea unei obligații ce revine pârâtului Registrul Auto Român în temeiul legii.

Prin Sentința civilă nr. 241/2015 din 07 decembrie 2015, pronunțată în prezentul dosar de către Curtea de Apel București, instanță învestită cu soluționarea conflictului de competență dintre Secțiile a IV-a și a VI-a ale Tribunalului București, s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că în cauza privind pe reclamantul Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român, competența de soluționare aparține Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reținându-se faptul că Registrul Auto Român are calitate de profesionist.

Înalta Curte consideră că se impun a fi făcute câteva precizări teoretice cu privire la puterea de lucru judecat.

Puterea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure.

Ceea ce poate proba prezumția de lucru judecat ca mijloc de probă (factum probans) ar fi chestiunea pe care instanța a decis-o (factum probandum).

Așadar, prezumția de lucru judecat înseamnă că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat - ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional nu mai poate fi combătut - și constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, care are la bază două reguli fundamentale: a) o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio) și b) o constatare (în sensul de soluție privind raporturile juridice deduse judecății) făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur).

După cum s-a arătat anterior, prezumția operează atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

De aceea, prezumția nu oprește judecata celei de a doua acțiuni, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare de care trebuie să se țină seama.

Astfel cum în mod corect a apreciat Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 1666 din 19 mai 2016, în raport de efectele puterii de lucru judecat pe care Sentința civilă nr. 241/2015 din 07 decembrie 2015, pronunțată de aceeași instanță, le produce cu privire la competența de soluționare a prezentei cauze, aspectul competenței de soluționare a litigiului de față nu mai poate fi repus în discuție.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, astfel cum s-a stabilit anterior de către Curtea de Apel București, în regulator de competență, cu putere de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. și pe pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN