ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2182/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2774 din 27 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 879/2017 din 14 februarie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea formulată, reclamanta a contestat în parte, pe calea acțiunii în anulare, Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 437 din 22 februarie 2016, prin care i s-a respins de la restituire suma de 5.652 RON, constând în acciza aferentă perioadei 1.10.2014-31.12.2014 conform cererii nr. 1323 din 23 septembrie 2015 și Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 438 din 22 februarie 2016, prin care i s-a respins restituirea sumei de 4.901 RON, constând în acciza aferentă perioadei de 1.07.2014-30.09.2014 conform cererii nr. 1322 din 23 septembrie 2015 și, pe cale de consecință, a solicitat restituirea sumei de 5.652 RON, constând în diferență acciză aferentă perioadei 1.10.2014 - 31.12.2014, conform cererii din 23 septembrie 2015, calculate conform Legii nr. 571/2003 și H.G. nr. 537/2014 și restituirea integrală a sumei de 4901 RON, constând în diferență acciză aferentă perioadei 1.07.2014 - 30.09.2014 conform cererii din 23 septembrie 2015, calculate conform Legii nr. 571/2003 și H.G. nr. 537/2014.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În art. 2 alin. (1) lit. b) din lege este definită autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii constă în principal în anularea unor acte administrative emise de pârâtă, care este o autoritate publică centrală, desemnată ca administrator al schemei de ajutor de stat.

Astfel, din cuprinsul art. 1 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 537/2014, rezultă că: "(2) Se desemnează ca Administrator al schemei de ajutor de stat Autoritatea Rutieră Română.

(3) Ajutorul de stat constă în restituirea sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat prevăzut la art. 176 alin. (6) din C. fisc. , pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor în:

a) transportul rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule sau ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri și cu o greutate brută maximă autorizată de cel puțin 7,5 tone;

b) transportul de persoane, regulat sau ocazional, exclusiv transportul public local de persoane, cu un autovehicul din categoria M2 sau M3, definit în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective".

De asemenea, H.G. nr. 625/1998 prevede că Autoritatea Rutieră Română este o instituție publică centrală, cu personalitate juridică, fiind organismul tehnic specializat al Ministerului Transporturilor.

În ceea ce privește competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, devin astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data formulării acțiunii), potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel).

În mod corect a apreciat Tribunalul că în speță nu criteriul valoric al sumei reprezentând contravaloarea accizei solicitată a se restitui este relevant și nu acesta constituie reperul de apreciere al competenței instanței, ci relevant este rangul autorității publice emitente a actelor contestate, pe capătul principal de cerere.

Astfel cum s-a arătat anterior, cele două acte administrative contestate sunt emise de către pârâta Autoritatea Rutieră Română, care este o instituție publică centrală, cu personalitate juridică, fiind organismul tehnic specializat al Ministerului Transporturilor.

Cum legiuitorul a atribuit competența unei autorități publice centrale în cenzurarea accizelor, prin emiterea unei decizii, în cauză se aplică dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, sus-citate.

Față de considerentele expuse anterior, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum și faptul că pârâta este o autoritate publică centrală, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competența materială de soluționare îi revine Curții de Apel București.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. și pe pârâta Autoritatea Rutieră Română în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN