ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 165/2016

Decizia nr. 165/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâtul D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei unilaterale din 28 noiembrie 2013, prin care a fost descalificat E., declarat câștigător al concursului organizat de D., F., G. și H. pentru noua Galerie a I. de la Veneția și menținerea rezultatului concursului.

2.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 1412 din 7 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul D., ca nefondată.

3.

Calea de atac exercitată;

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs

reclamanții A., B. și C.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, atunci când a apreciat ca deși au respectat art. 22 din Regulamentul de organizare a concursului de creație artistică au încălcat totuși prevederile acestor articole ale Legilor nr. 161/2003 și nr. 188/1999.

În opinia recurenților, instanța a apreciat în mod netemeinic și nelegal că deși nici unul nu a fost direct implicat în organizarea concursului, totuși, Direcția de patrimoniu în care lucrează doi dintre câștigătorii concursului este organizatorul concursului și cei doi ar fi putut afla informații ce nu erau cunoscute celorlalți participanți la concurs și că ar fi putut fi avantajați la evaluarea proiectelor, creând posibile suspiciuni.

Mai apreciază instanța că proiectul nu este doar o creație artistică, ci realizarea lui presupune și o serie de alte activități care exced creației, cum ar fi realizarea tehnică, realizarea materialelor de prezentare și celor promoționale și reprezentarea țării la eveniment.

Această încadrare a activităților ce presupun realizarea proiectului și prezentarea lui în sălile expoziționale din Veneția, este nelegală și departe de sensul art. 94 din Legea nr. 161/1963.

Intimatul-pârât a susținut, în întâmpinare, doar că a constatat o stare de incompatibilitate care decurge din lege și că reclamanții, cu rea credință, au încălcat prevederile art. 94 din Legea funcționarilor publici și au desfășurat o activitate remunerată în cadrul unității în care lucrau, iar instanța, fără nici o probă a acceptat acesta susținere.

Recurenții mai arată că au participat la un concurs cu un proiect, creație artistică, acest proiect nu a fost executat în cadrul D., nu au fost retribuiți de D. pentru el, finanțarea proiectului fiind suportată, așa cum reiese din Regulament, de G., neputându-se reține o încălcare a dispozițiilor art. 94 din legea funcționarilor publici.

În mod eronat instanța a reținut că acest concurs a fost organizat de Direcția patrimoniu din D., deși în mod clar în Dispozițiile generale ale Regulamentului organizatorul concursului este D., în subordinea căruia este D. Nicăieri nu se face vreo precizare că organizator ar fi Direcția Patrimoniu din D. Mergând pe logica instanței, nici un funcționar dintr-o direcție a D. nu poate participa la un concurs de creație, nici măcar literară, deoarece această creație trebuie materializată, adică editată, promovată și expusă, și aceste operații implicite sunt operații pe care acel funcționar le face în cadrul instituției respective.

Or, în realitate, juriul concursului a fost unul internațional, lucrările au fost secretizate, tema concursului a fost aleasă de arhitectul J. astfel că fiecare concurent trebuia să vină cu o creație proprie, care să reflecte această temă, creație ce nu putea fi influențată de nici o informație pe care ar fi deținut-o d-na comisar K., așa cum retine instanța, iar art. 17 din Regulament este foarte clar în acest sens, dispunând că acest concurs este un concurs public de creație, deschis participării autorilor individuali sau reuniți în grupuri. Fiind un concurs de creație, art. 22 din Regulament a prevăzut în mod expres incompatibilitățile, art. 94 din Legea nr. 161/2003 neavând nici o incidența în acest concurs.

Practic, proiectul ales de juriu și care a fost descalificat de intimat, presupune realizarea unor panouri cu imagini selectate de autorii proiectului din arhiva personală sau din cea a H., și care nu pot avea nici o legătură cu munca din Direcția de patrimoniu, panouri care urmau a fi puse pe pereții G. de la Veneția.

D. nu angaja nici o cheltuială și în nici un compartiment din D. nu se realiza nimic din proiect. După achiziționarea proiectului de către G., executarea urma a fi efectuată de antreprize specializate, angajate și plătite de F., în numele G., astfel că nu avea de ce să atragă oprobiul public și nu punea în nici un fel statutul funcționarului public în pericol prin desfășurarea unor lucrări în cadrul unei instituții publice.

Apărările formulate în cauză;

Intimatul D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2015, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul nr. 2430 din 03 septembrie 2013 emis de intimatul-pârât D. s-a aprobat Regulamentul privind organizarea concursului național pentru selectarea proiectelor care vor reprezenta România la cea de-a 14-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură - La Biennale di Venezia.

În cuprinsul acestui regulament sunt menționate date referitoare la Bienală, condițiile de participare la concurs, procedura de desfășurare a concursului, inclusiv calendarul desfășurării concursului, responsabilitățile câștigătorilor și modalitățile de finanțare a proiectelor.

În urma selecției realizată în perioada 18-20 noiembrie 2013, Juriul concursului a desemnat câștigător pentru spațiul expozițional din Noua Galerie a I. Veneția proiectul Creativitate - Conservare realizat de reclamanții A., B. și C., cu un punctaj de 91,43 pct.

Ulterior publicării rezultatului concursului, la data de 28 noiembrie 2013, pe site-ul D. a apărut un anunț intitulat „Modificarea rezultatului concursului național pentru selectarea proiectelor care vor reprezenta România la cea de-a 14-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură - la Biennale di Venezia” în cuprinsul căruia se menționa că, după verificarea dosarelor câștigătorilor, s-a constatat incompatibilitatea autorilor proiectului câștigător pentru spațiul expozițional din Noua Galerie a I. Veneția, întrucât aceștia sunt funcționari publici în cadrul Direcției Patrimoniu Cultural a D., unul dintre organizatorii concursului.

Intimatul-pârât a invocat prevederile Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 161/2003, în baza cărora a luat hotărârea de a descalifica proiectul și a decis să declare câștigător următorul proiect clasat și anume proiectul „Exploting Identity: Archives of Romania National Paviloins Towards a Nomadic Museum of Arhitecture”.

Înalta Curte constată că actul administrativ atacat îl reprezintă Decizia D. publicată pe site-ul instituției la data de 28 noiembrie 2013, prin care a fost descalificat proiectul recurenților-reclamanți declarat câștigător al concursului pentru spațiul expozițional din Noua Galerie a I. Veneția.

Motivul pentru care intimatul-pârât a dispus descalificarea proiectului recurenților-reclamanți declarat câștigător al concursului pentru spațiul expozițional din Noua Galerie a I. Veneția, l-a reprezentat faptul că autorii proiectului sunt funcționari publici în cadrul Direcției Patrimoniu Cultural a D., unul dintre organizatorii concursului, aflându-se în stare de incompatibilitate potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 și ale Legii nr. 161/2003.

Potrivit art. 22 din Regulamentul de concurs: „nu pot participa la Concurs, direct sau indirect, persoanele care au participat la organizarea sa, în Comitetul Științific constituit pentru alcătuirea temei, la elaborarea regulamentului, membrii Comisiei de selecție și cei ai Comisiei de soluționare a contestațiilor sau membrii familiilor acestora, până la gradul al doilea de rudenie, inclusiv”.

Or, doi dintre autorii proiectului, și anume reclamanții A. și B., sunt funcționari publici în cadrul Direcției Patrimoniu Cultural a D.

Potrivit art. 80 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: „incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu”.

Art. 94 alin. (2) lit. a) din aceeași Lege nr. 161/2003 prevede că: „funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice”.

Conform art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici: „Funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcționarilor publici”.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că situația în care se găseau doi dintre autorii proiectului descalificat, și anume cea a reclamanților A. și B. care erau funcționari publici în cadrul Direcției Patrimoniu Cultural a D., implicată în organizarea concursului, reprezintă o situație de incompatibilitate interzisă de art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/200.

Este adevărat că recurenții-reclamanți au susținut că pot desfășura activitățile pe care le presupun respectivul proiect, în baza art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 potrivit căruia: „funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice”.

Însă, instanța de control judiciar apreciază că activitățile pentru realizarea proiectului privind spațiul expozițional din Noua Galerie a I. Veneția presupun nu numai activități de creație artistică, ci și o serie de alte activități care exced acestui domeniu, și care nu se încadrează în activitățile permise funcționarilor publici de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cum sunt realizarea tehnică a proiectului, realizarea materialelor de prezentare a expoziției și a materialelor promoționale, promovarea evenimentului în presa românească și internațională, reprezentarea țării în cadrul evenimentelor.

De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat în mod corect că soții Kisilewicz s-au aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Realizarea proiectului expozițional „Noua Galerie a G. și Cercetare Urbanistică de la Veneția" din cadrul Expoziției Internaționale de Arhitectură „la Bienale di Venezia" reprezintă o activitate realizată în cadrul unei autorități sau instituții publice.

G. reprezintă tot o instituție publică, astfel că interdicția legală ca funcționarii publici să nu desfășoare o altă activitate în afara celei profesionale se aplică celor doi recurenți.

Corect a reținut prima instanță și că, în calitatea lor de funcționari publici ai direcției organizatoare a Concursului și de colegi ai Comisarului de expoziție, recurenții au avut acces la informații care nu erau cunoscute de toți participanții la concurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1412 din 07 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2016.