ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2016

Decizia nr. 1287/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 10 iunie 2015, sub nr. x/54/2015, reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta B. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 21580/G/II din 26 mai 2015, solicitând anularea acestuia.

În argumentele prezentate în susținerea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență că, prin raportul contestat s-a reținut că s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 05 septembrie 2008-31 martie 2013 întrucât a deținut, simultan, atât funcția de primar al com. Pielești, jud. Dolj, cât și de membru al consiliului de administrație al C. Pielești.

La data de 15 februarie 2016, reclamantul a înțeles să formuleze, în temeiul art. 68 și urm. C. proc. civ. cerere de intervenție forțată a Instituției prefectului Județului Dolj.

În susținerea cererii, reclamantul a arătat că cererea este admisibilă, în condițiile în care nu este posibil ca numai reclamantul să se supună sancțiunilor prevăzute de lege, chiar sub aspectul incompatibilităților, de vreme ce, mai multe instituții au fost cele care au concurat la această stare de incompatibilitate, inclusiv Instituția prefectului Județului Dolj. A mai arătat că, în condițiile în care, această instituție, însărcinată în mod legal să verifice legalitatea sub aspectul administrării ei a hotărârii de Consiliu Local, hotărâre care a fost avută în vedere în evaluarea stării de incompatibilitate a reclamantului și a procedat la avizarea acesteia în mod legal. Pe cale de consecință, solicită introducerea în cauză a Instituției prefectului Județului Dolj.

Apărările formulate în cauză;

Prin întâmpinarea formulată pârâta B., prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată forțată a eventualului intervenient Instituția Prefectului Județului Dolj, raportat la dispozițiile art. 68 și 64 din C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond;

Curtea de Apel București, prin Încheierea ședinței de la 29 februarie 2016, a respins cererea de intervenție forțată formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

De asemenea, a pus în vedere reprezentanților părților, ca în situația în care înțeleg să exercite o cale de atac împotriva prezentei încheieri, să depună la dosar dovada în acest sens, și a amânat judecarea cauzei la data de 14 martie 2016, pentru când părțile au termen în cunoștință.

Pentru a se pronunța astfel, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 68 raportat la art. 64 C. proc. civ., a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, având în vedere că potențialul intervenient forțat nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul din prezenta cerere de chemare în judecată și care are ca obiect anularea raportului B., prin care a fost constatată starea de incompatibilitate a reclamantului.

Calea de atac exercitată;

Împotriva Încheierii din 29 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., fără să indice vreun motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere criticile expuse anterior de recurentul-reclamant, precum și din perspectiva hotărârii atacate, se apreciază că argumentele prezentate în susținerea recursului pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a criticat Încheierea,sub următoarele aspecte:

- în mod greșit s-a reținut că cererea de intervenție forțată nu este admisibilă, având în vedere pre vederile art. 68 alin. (1) raportat la art. 63 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale;

- au fost incorect aplicate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fiind astfel încălcate atât dispozițiile Legii nr. 215/2001 cât și Legile educației naționale nr. 84/1995 și 1/2011.

Apărările intimatei;

În recurs a formulat întâmpinare intimata B., solicitând respingerea căii de atac ca nefondate.

Considerentele Înaltei Curți;

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, a cadrului normativ aplicabil și a apărărilor formulate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de fond este o acțiune având ca obiect conflictul de interese sau starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul în perioada 05 septembrie 2008-31 martie 2013 întrucât a deținut, simultan, atât funcția de primar al com. Pielești, jud. Dolj, cât și de membru al consiliului de administrație al C. Pielești.

În cursul cercetării judecătorești la prima instanță reclamantul a formulat cerere de intervenție forțată a Instituției prefectului Județului Dolj, prin care a solicitat admiterea cererii de intervenție și introducerea in cauză a Instituției prefectului Județului Dolj.

Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2016 cu privire la admisibilitatea în principiu, a cererii de intervenție forțată formulată de reclamantul A., instanța a respins-o ca inadmisibilă, apreciind că potențialul intervenient forțat nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul din prezenta cerere de chemare în judecată și care are ca obiect anularea raportului B., prin care a fost constatată starea de incompatibilitate a reclamantului.

Așa cum a fost definită, cererea de intervenție în interes propriu sau principală în practică și doctrină, aceasta reprezintă cererea prin care un terț solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaște sau stabili un drept propriu, fără fi necesar ca între dreptul pretins de terț și dreptul dedus judecății să existe identitate, ci o legătură strânsă suficiență, care să justifice rezolvarea împreună a celor două cereri.

Din analiza dispozițiilor art. 68 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată a altei persoane este cererea de intervenție forțată prin care una dintre părțile inițiale solicită introducerea în cauză a unui terț care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, în eventualitatea în care acesta ar promova o acțiune separată.

Partea care formulează cererea de chemare în judecată a terțului trebuie să se prevaleze de un interes propriu.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată a altei persoane se constată că reclamantul a justificat cererea formulată în temeiul art. 68 prin faptul că în opinia sa nu este posibil ca numai reclamantul să se supună sancțiunilor prevăzute de lege, chiar sub aspectul incompatibilităților, de vreme ce, mai multe instituții au fost cele care au concurat la această stare de incompatibilitate, inclusiv Instituția prefectului Județului Dolj.

Mai mult decât atât, din cuprinsul cererii de intervenție forțată reiese că reclamantul inserează susțineri în considerarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Pielești nr. 35/2012.

Or, pentru a fi admisibilă în principiu o astfel de cerere de intervenție forțată este imperios necesar ca persoana ce se urmărește a fi introdusă în proces să poată pretinde, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul.

Așadar, Înalta Curte constată că este la adăpost de orice critică argumentul primei instanțe referitor la inadmisibilitatea cererii de intervenție forțată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 29 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.