ÎCCJ, decizie (scj.ro #83215)

Cererea de emitere a unui certificat de acționar

Calificarea naturii juridice a cauzei. Criterii de determinare.

Dispoziții legale incidente

Regimul juridic al certificatului de acționar este guvernat de

dispozițiile Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale,

aplicabilă la data la care reclamantul a primit acțiuni la societatea

comercială pârâtă.

Art.8 din Legea nr.554/2004, invocat de reclamantă, în forma existentă

la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, a avut în

vedere vătămarea printr-un act administrativ unilateral sau refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri adresate autorității

publice, aspecte care însă nu se regăsesc în cadrul litigiului de

natură comercială dedus judecății.

(Înalta

Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia

nr.419 din 7 februarie 2008)

Tribunalul

București –Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,

contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 10 octombrie 2006 a

admis excepția necompetenței funcționale, invocată din

oficiu și a scos cauza de pe rol privind pe reclamantul B.N în

contradictoriu cu SC I. S.S.A.F. SA și a înaintat dosarul la secția a

VI-a Comercială a Tribunalului București, cu motivarea că pârâta

este societate comercială pe acțiuni iar potrivit art.2 pct.1 lit. a

din Codul de procedură civilă, procesele și cererile în materie

comercială al căror obiect este neevaluabil în bani se judecă în

primă instanță de tribunalele comerciale.

Tribunalul București –Secția a VI-a Comercială prin

sentința comercială nr.855/22 ianuarie 2007 a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B.V.N. împotriva

pârâtei SC I. S.S.A.F. SA.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut

că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui certificat

de acționar, în baza art.97 raportat la art.93 alin.2 și 3 din Legea

nr.31/1990 republicată, ori certificatul de acționar a cărui

eliberare s-a cerut nu reprezintă un act administrativ emis de o

autoritate publică în vederea executării ori a organizării

executării legii.

Prevalându-se de dispozițiile art.97 și 93 alin. 2 și 3 din Legea

nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, astfel cum acestea sânt reglementate la momentul introducerii

cererii, reclamanta a solicitat obligarea societății pârâte să-i

emită un certificat de acționar care să cuprindă

mențiunile prevăzute de aceste texte legale, solicitând totodată

ca în noul certificat să fie inserată și fraza „nici fondatorii,

nici alt acționar al societății nu se bucura de avantaje”.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul este

deja deținătorul unui certificat de acționar.

Curtea de Apel București –Secția a VI-a Comercială prin decizia

comercială nr.298/7 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de

apelantul B.N. împotriva sentinței comerciale nr.855/22 ianuarie 2007

pronunțată de Tribunalul București –Secția a VI-a

Comercială.

Instanța de apel a stabilit că sub aspectul juridic, natura

comercială a cauzei este dată de caracterul comercial al raportului

juridic dedus judecății determinat la rândul său de natura

comercială a faptei constituind obiectul acestui raport. Natura

comercială a cauzei atrage, pentru soluționarea cauzei în primă

instanță și competența specială după materie a

secției comerciale din cadrul instanței respective.

De asemenea au fost preluate toate argumentele primei instanțe, care au

condus la respingerea acțiunii reclamantului.

Împotriva deciziei comerciale nr.298/7 iunie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel București –Secția a VI-a Comercială a promovat

recurs reclamantul B.V.N., care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate și netemeinicie solicitând în temeiul art.304 pct.3, 5, 7, 8,

9 și 10 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului

București.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că pretențiile ce fac

obiectul litigiului nu se regăsesc în enumerarea limitativă

prevăzută de art.3 din Codul comercial.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în

raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că

acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului,

pentru următoarele considerente.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă

fără putere de tăgadă, că reclamantul a solicitat

obligarea pârâtei la eliberarea unui certificat de acționar care să

cuprindă denumirea și durata societății, data actului

constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care este

înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare și numărul

Monitorului Oficial al României Partea a IV-a în care s-a făcut publicarea,

capitalul social, numărul acțiunilor și numărul lor de

ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele

efectuate, avantaje acordate acționarilor, numele și prenumele, codul

numeric personal și domiciliul acționarului persoană

fizică, numărul, categoria și valoarea nominală a

acțiunilor, proprietate a acționarului, poziția la care acesta

este înscris în registrul acționarilor și, după caz,

numărul de ordine al acțiunilor, iar în final să fie

făcută precizarea „nici fondatorii și nici alt acționar al

societății nu se bucură de avantaje”.

De remarcat că, acțiunea reclamantului are precizat ca temei de drept

atât dispozițiile art.97 raportat la art.93 alin.2 și 3 din Legea

nr.31/1990 cât și Legea nr.554/2004.

De esență calificării litigiului ca fiind de natură comercială

sau administrativă, o constituie clarificarea raporturilor juridice dintre

părți și a calității lor.

Pârâta SC I. S.S.A.F. SA cum bine au apreciat instanțele

judecătorești anterioare, nu are statutul de persoană

juridică de utilitate publică sau autorizată să presteze

servicii publice, de competența autorităților administrative

și actele emise să intre sub incidența Legii nr.554/2004.

Regimul juridic al certificatului de acționar este guvernat de

dispozițiile Legii nr.31/1990, aplicabilă la data la care reclamantul

a primit acțiuni la societatea comercială pârâtă. În

deplină concordanță cu prevederile art.62 alin.2 și 3 din

Legea nr.31/1990, sunt enumerate caracteristicile acțiunilor, iar pârâta a

făcut dovada că reclamantul a ridicat la data de 18 iulie 1997

certificatul de acționar nr.357 emis pe numele lui.

Mai

mult

, art.8 din

Legea

nr.554/2004

în

forma

existentă

la

momentul

înregistrării

cererii

de

chemare

în

judecată

, a

avut

în

vedere

vătămarea

printr

-un

act

administrativ

unilateral

sau

refuzul

nejustificat

de

soluționare

a

unei

cereri

,

adresate

unei

autorități

publice

,

aspecte

care

însă

nu

se

regăsesc

în

cadrul

litigiului

de

natură

comercială

dedus

judecății

în

prezenta

cauză

.