ÎCCJ, decizie (scj.ro #83215)

Cererea de emitere a unui certificat de acționar Calificarea naturii juridice a cauzei. Criterii de determinare. Dispoziții legale incidente Regimul juridic al certificatului de acționar este guvernat de dispozițiile Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, aplicabilă la data la care reclamantul a primit acțiuni la societatea comercială pârâtă. Art.8 din Legea nr.554/2004, invocat de reclamantă, în forma existentă la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, a avut în vedere vătămarea printr-un act administrativ unilateral sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri adresate autorității publice, aspecte care însă nu se regăsesc în cadrul litigiului de natură comercială dedus judecății.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.419 din 7 februarie 2008) Tribunalul București –Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 10 octombrie 2006 a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu și a scos cauza de pe rol privind pe reclamantul B.N în contradictoriu cu SC I. S.S.A.F. SA și a înaintat dosarul la secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, cu motivarea că pârâta este societate comercială pe acțiuni iar potrivit art.2 pct.1 lit. a din Codul de procedură civilă, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani se judecă în primă instanță de tribunalele comerciale.

Tribunalul București –Secția a VI-a Comercială prin sentința comercială nr.855/22 ianuarie 2007 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul B.V.N. împotriva pârâtei SC I. S.S.A.F. SA. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui certificat de acționar, în baza art.97 raportat la art.93 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990 republicată, ori certificatul de acționar a cărui eliberare s-a cerut nu reprezintă un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii.

Prevalându-se de dispozițiile art.97 și 93 alin. 2 și 3 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acestea sânt reglementate la momentul introducerii cererii, reclamanta a solicitat obligarea societății pârâte să-i emită un certificat de acționar care să cuprindă mențiunile prevăzute de aceste texte legale, solicitând totodată ca în noul certificat să fie inserată și fraza „nici fondatorii, nici alt acționar al societății nu se bucura de avantaje”. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul este deja deținătorul unui certificat de acționar. Curtea de Apel București –Secția a VI-a Comercială prin decizia comercială nr.298/7 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul B.N.

împotriva sentinței comerciale nr.855/22 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul București –Secția a VI-a Comercială. Instanța de apel a stabilit că sub aspectul juridic, natura comercială a cauzei este dată de caracterul comercial al raportului juridic dedus judecății determinat la rândul său de natura comercială a faptei constituind obiectul acestui raport. Natura comercială a cauzei atrage, pentru soluționarea cauzei în primă instanță și competența specială după materie a secției comerciale din cadrul instanței respective. De asemenea au fost preluate toate argumentele primei instanțe, care au condus la respingerea acțiunii reclamantului.

Împotriva deciziei comerciale nr.298/7 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București –Secția a VI-a Comercială a promovat recurs reclamantul B.V.N., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând în temeiul art.304 pct.3, 5, 7, 8, 9 și 10 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului București. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că pretențiile ce fac obiectul litigiului nu se regăsesc în enumerarea limitativă prevăzută de art.3 din Codul comercial. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului, pentru următoarele considerente.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă fără putere de tăgadă, că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unui certificat de acționar care să cuprindă denumirea și durata societății, data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare și numărul Monitorului Oficial al României Partea a IV-a în care s-a făcut publicarea, capitalul social, numărul acțiunilor și numărul lor de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele efectuate, avantaje acordate acționarilor, numele și prenumele, codul numeric personal și domiciliul acționarului persoană fizică, numărul, categoria și valoarea nominală a acțiunilor, proprietate a acționarului, poziția la care acesta este înscris în registrul acționarilor și, după caz, numărul de ordine al acțiunilor, iar în final să fie făcută precizarea „nici fondatorii și nici alt acționar al societății nu se bucură de avantaje”.

De remarcat că, acțiunea reclamantului are precizat ca temei de drept atât dispozițiile art.97 raportat la art.93 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990 cât și Legea nr.554/2004. De esență calificării litigiului ca fiind de natură comercială sau administrativă, o constituie clarificarea raporturilor juridice dintre părți și a calității lor. Pârâta SC I. S.S.A.F. SA cum bine au apreciat instanțele judecătorești anterioare, nu are statutul de persoană juridică de utilitate publică sau autorizată să presteze servicii publice, de competența autorităților administrative și actele emise să intre sub incidența Legii nr.554/2004. Regimul juridic al certificatului de acționar este guvernat de dispozițiile Legii nr.31/1990, aplicabilă la data la care reclamantul a primit acțiuni la societatea comercială pârâtă.

În deplină concordanță cu prevederile art.62 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990, sunt enumerate caracteristicile acțiunilor, iar pârâta a făcut dovada că reclamantul a ridicat la data de 18 iulie 1997 certificatul de acționar nr.357 emis pe numele lui. Mai mult , art.8 din Legea nr.554/2004 în forma existentă la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată , a avut în vedere vătămarea printr -un act administrativ unilateral sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri , adresate unei autorități publice , aspecte care însă nu se regăsesc în cadrul litigiului de natură comercială dedus judecății în prezenta cauză .