ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1121/2016

Decizia nr. 1121/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, contestatorul IF A. a solicitat anularea Deciziei nr. 16784 din 05 iunie 2013, emisă de către B. - C., anularea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15 noiembrie 2011, cu consecința înlăturării mențiunii privind rambursarea sumei de 35.509,85 lei.

Prin sentința nr. 79/2014 din 25 martie 2014, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de contestatorul IF A. Deciziei nr. 16784 din 5 iunie 2013 emisă de intimatul B. - C., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs IF A., reprezentant legal al IF A.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că instanța de fond a aplicat în mod greșit atât normele de drept material, și anume dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a programului Sapard, respectiv Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare, cât și clauzele contractului de finanțare din 12 septembrie 2005, respectiv art. 3, potrivit cărora eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului care se întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani.

Recurentul arată că, prin decizia contestată, s-a reținut că la data controlului IF A. nu a făcut dovada existenței unui număr de 15 bovine achiziționate prin programul Sapard, iar, din cele existente, numai una a fost identificată conform crotaliei, de unde s-a tras concluzia că echipa de control din cadrul D. Constanța nu a putut verifica investiția.

În opinia recurentului, în mod greșit a reținut instanța că nu au fost identificate cele 15 bovine achiziționate prin programul Sapard și că acesta nu ar fi transmis documente care să justifice lipsa crotaliilor la animalele achiziționate, astfel cum a arătat intimata, câtă vreme la data controlului contestatorul a prezentat documentul privind evidența exploatației IF A., emis de medic veterinar dr. E., conținând 19 numere crotalii pentru capete bovine, dintre care 15 rasa x, astfel cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 29 iunie 2011.

Apreciază recurentul că, procedând astfel, curtea de apel a ignorat înscrisurile depuse la dosar în acest sens.

Se mai arată în recursul formulat că un alt motiv ce i s-a imputat recurentului, atât prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, cât și prin decizia contestată, se referă la pierderi financiare în perioada 2007-2010.

Referitor la acest aspect, recurentul arată că instanța de judecată a ignorat argumentele aduse, având în vedere că înregistrarea de pierderi în anii 2006-2010 s-a produs din cauza secetei din anul 2006, moment în care, pentru întreținerea acestor bovine, contestatorul a făcut chiar și un împrumut la CEC, iar furajele necesare bovinelor au fost cumpărare din Făgăraș și aduse la Galați cu ajutorul transportului rutier.

Recurentul precizează că în perioada de achiziție a încercat din răsputeri să respecte obligațiile pe care și le-a asumat prin acest program, mai ales pentru că mai mult de 50% au fost și sunt bani proprii, iar, în încercarea de a respecta clauzele contractuale, a făcut și investiții suplimentare.

Apreciază recurentul că nu a adus niciun fel de prejudiciu, însă, așa-zisele nereguli constatate au condus la declanșarea procedurii de recuperare a debitului, fiind întocmite procesul-verbal și decizia contestate în cauză și apreciate ca fiind legale de către instanța de fond.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din N.C.P.C., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din N.C.P.C., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul reiterează sub o altă formă argumentele prezentate în fața instanței de fond, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentului, vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Obiectul acțiunii judiciare vizează controlul de legalitate al Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 15 noiembrie 2011, precum și al Deciziei nr. 16.784 din 5 iunie 2013 de soluționare a contestației formulate de reclamant împotriva acestui proces verbal.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în data de 07 noiembrie 2005, între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă și întreprinderea reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul-cadru, având ca obiect finanțarea proiectului „Înființare fermă modernă de vaci de lapte în com. Foltești, jud. Galați”.

Valoarea proiectului a fost estimată la suma de 102.947 lei, iar finanțarea acordată a fost în sumă de 51.473 lei (sumă declarată eligibilă).

Prin actul adițional din 28 august 2006, valoarea proiectului a fost diminuată la suma de 93.665 lei, iar finanțarea la suma de 46.832 lei.

Urmare a controlului efectuat în data de 29 iunie 2011, pârâta a emis procesul-verbal de constatare din 15 noiembrie 2011, prin care a fost stabilită măsura restituirii debitului în valoare totală de 35.509,85 lei, din care suma de 26.632,388 lei aferentă bugetului Uniunii Europene, iar suma de 8.877,462 lei aferentă bugetului de stat.

Organele de control au constatat că reclamanta s-a obligat să achiziționeze un număr de 15 vaci de lapte, un utilaj de prelucrare a laptelui (instalație de măcinat, tanc de răcire și aparat de muls) și să mențină profit de minim 5% pe toată perioada de finanțare.

În activitatea de verificare desfășurată de C. (în prezent F., conform O.U.G. nr. 41/2014) s-a reținut, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat, că nu au fost identificate, cu ocazia controlului efectuat, cele 15 bovine achiziționate prin programul Sapard și că reclamantul nu ar fi transmis documente care să justifice lipsa crotaliilor la animalele achiziționate, precum și lipsa unui utilaj achiziționat prin programul Sapard, respectiv instalația de măcinat, a cărei serii nu a putut fi identificată, aceasta având motorul și axul lipsă.

Echipa de control a reținut în decizia contestată că reclamantul nu a prezentat documente justificative.

Un alt motiv ce i s-a imputat reclamantului, atât prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, cât și prin decizia contestată, se referă la pierderi financiare înregistrate în perioada 2007-2010.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că întreprinderea reclamantă nu a realizat aceste obligații pe care și le-a asumat, la control nefiind identificată decât o singură vacă, iar utilajul nu a putut fi identificat. De asemenea, reclamanta nu a obținut profitul prevăzut în contract în niciunul din anii 2006-2010.

Drept urmare, s-a dispus recuperarea finanțării acordate, în baza art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011, emițându-se procesul-verbal contestat. Împotriva acestuia s-a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă prin Decizia nr. 16.784 din 05 iunie 2013.

În susținerea poziției sale, reclamanta a arătat că a achiziționat cele 15 vaci rasa x, însă acestora le lipseau crotaliile de identificare și nu au putut fi numărate de echipa de control, deoarece crotaliile folosite se degradează odată cu trecerea timpului și cad de la urechile animalelor.

În ceea ce privește lipsa motorului și a axului la data efectuării controlului, reclamanta a arătat că se datora faptului că acestea fuseseră trimise la un atelier specializat pentru reparații și că urma să probeze în fața instanței reparațiile efectuate (sarcina probei în procesul civil revine, potrivit legii, părții reclamante), însă aceasta nu a depus la dosar dovada la care a făcut referire.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că, plecând de la premisa că susținerile reclamantei sunt adevărate și că crotaliile au căzut în timp, iar utilajul era nefuncțional pe o perioadă scurtă, ca urmare a defectării sale, reclamanta avea totuși obligația de a obține profitul prevăzut de contract pe toată perioada de finanțare.

Or, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, reclamanta a obținut profit net de 538 lei în anul 2009 și pierderi după cum urmează: anul 2006 - 35.314 lei; anul 2007 - 13.986 lei; anul 2008 - 46.310 lei; anul 2010 - 6.274 lei.

În mod corect a apreciat curtea de apel că apărările reclamantului, legate de faptul că în anul 2006 a fost o secetă ieșită din comun, nu sunt întemeiate, deoarece aceasta nu explică lipsa de profit în anii 2007-2010, iar faptul că în anii 2010-2012 a apărut criza economică nu este un motiv întemeiat, neavând valoarea unui caz de forță majoră exonerator de răspundere. Or, forța majoră trebuie să se răsfrângă direct asupra activității reclamantei, iar acest lucru trebuia probat în fața instanței, astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței recurate.

De asemenea, în mod corect a constatat instanța de fond că încălcarea unei obligații esențiale, în lipsa căreia autoritatea nu ar fi contractat, dă dreptul acesteia din urmă să ceară rezoluțiunea contractului.

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, procedura acordării fondurilor comunitare este reglementată strict și riguros de legiuitor, ca urmare a consecințelor sociale deosebite care se pot produce, astfel că participanții la procedură trebuie să dea dovadă de atenție sporită în redactarea proiectelor și în ducerea lor la îndeplinire, interpretarea largă a dispozițiilor legale putând duce la situații inechitabile față de ceilalți participanți declarați ineligibili și la atragerea răspunderii autorităților române în fața instituțiilor comunitare.

Cadrul normativ intern care privește activitatea de implementare a programului Sapard îl reprezintă Legea nr. 316/2001 și O.U.G. nr. 66/2011, acte normative potrivit cărora autoritățile publice române au obligația ca, în situația în care se suspectează sau se dovedește eșecul unui beneficiar în ceea ce privește respectarea obligațiilor legate de Program, precum și încercări de a obține de la Agenția Sapard plăți fără justificare, să urmărească aceste eșecuri și încercări conform procedurilor naționale.

Astfel, Înalta Curte constată că pârâta a stabilit în mod corect existența creanței bugetare în cuantum de 35.509,85 lei în sarcina reclamantului, cât timp aceasta este rezultată dintr-o neregulă în sensul O.U.G. nr. 66/2011.

O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, definește în art. 2 alin. (1) lit. a) „neregula” ca fiind: „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”.

Înalta Curte constată că în speță s-a procedat la verificarea condițiilor de eligibilitate a proiectului, că verificarea a fost efectivă și a condus în mod corect la concluzia că în cauză au avut loc încălcări ale Contractului-cadru, respectiv încălcări ale criteriilor de eligibilitate și selecție.

Or, încălcarea prevederilor contractuale constituie neregulă în accepțiunea art. 17 din Anexa I la contractul de finanțare.

Înalta Curte are în vedere faptul că dispozițiile art. 17 alin. (3) din Anexa 1 - Prevederile Generale stabilesc că,,în cazul încălcării de către beneficiar a prezentului contract autoritatea contractantă va înceta executarea contractului’’, iar, în acest caz, ,,autoritatea contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica beneficiarului penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare’’.

În consecință, măsura recuperării întregii finanțări în contextul factual al prezentei cauze este expres reglementată prin lege și contract.

Astfel, potrivit art. 11 - Încetarea contractului din Anexa 1 a Contractului de finanțare:

„(1) În cazuri temeinic dovedite, inclusiv în cazurile de forță majoră, Autoritatea Contractantă poate decide rezilierea Contractului printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile. (…).

(3) În cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract, Autoritatea Contractantă va solicita restituirea completă a sumelor deja plătite în cadrul contractului. Anterior rezoluțiunii contractului, Autoritatea Contractantă poate suspenda plățile ca o măsură de precauție, fără o avertizare prealabilă a beneficiarului.”

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că scopul declarat al finanțării nerambursabile a fost acela de sprijinire a unei activități viabile, eficiente, aducătoare de profit, care în cauză nu a fost îndeplinit.

Or, în cauză, așa cum am arătat, autoritatea a demarat procedura la care o obliga legea, constatând neregula reprezentată de încălcarea prevederilor legale și contractuale asumate, neregulă pentru care a reținut justificat culpa beneficiarei contractului.

Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a analizat fiecare din aspectele susținute de recurent ca și temei legal al nelegalității actelor administrative atacate.

De altfel, Înalta Curte constată că recurentul nu aduce argumente de nelegalitate a sentinței recurate, înțelegând să reitereze criticile formulate în fața instanței de fond.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din N.C.P.C.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din N.C.P.C. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de IF A., reprezentant legal al IF A., împotriva sentinței nr. 79/2014 din 25 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2016.