ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5207/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 din data de 03.03.2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale: - anularea Deciziei nr. 33343 din 08.09.2015 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.07.2015 întocmit de comisia constituită la nivelul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. - admiterea contestației și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.07.2015 întocmit de comisia constituită la nivelul Agenției pentru Finanțare Investițiilor Rurale.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 149 din data de 15 iunie 2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca fiind nefondată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 149 din data de 15 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 1. Instanța de fond, a reținut ca dresarea procesului-verbal de control s-a făcut in baza constatărilor din teren ale echipei de control, prin compararea numărului de familii de albine viabile identificate la locul investiției cu cel precizat de reclamanta in planul de afaceri. In contestația formulata, a invocat faptul ca parata nu a ținut cont de starea de fapt pe care a identificat-o in urma controlului si nici de condițiile de forța majora care m-au pus in imposibilitatea de a duce la indeplinire, in bune condiții, obligațiile ce erau in sarcina sa. De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că, la verificările efectuate in teren, s-au găsit si s-au verificat un număr de 120 de stupi. Pe langa aceștia, un număr de 55 de cutii goale s-au găsit stivuite in proprietatea reclamnatei. De asemenea, la sediul fermei au fost găsite cisterne pentru miere, o centrifuga si alte dotări apicole achiziționate in vederea dotării fermei apicole. Raportat la acestea, este evident ca la primul punct, instanța de fond a reținut o alta situație decât cea invocată de reclamantă, situație in care si motivele reținute in motivarea hotărârii, exced criticilor formulate la acest punct. 2. Instanța de fond a reținut ca reclamanta nu a invocat nesocotirea principiului proporționalitatii in contestația administrativa, situație in care sunt inadmisibile critici le care vizează aceasta împrejurare. Principiul proporționalitatii este definit in chiar actul normativ in baza căruia a fost emis actul administrativ contestat, respectiv O.U.G. nr. 66/2011. In acest sens, art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 stabilește ca orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității. Pentru ca sfera de aplicare a acestei noțiuni sa fie ușor de identificat, același act normativ, la art. 2 alin. (1) lit. n) oferă o definiție a acestui principiu. Așadar, proporționalitatea reprezintă situația in care orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv. Fiind vorba de o dispoziție cuprinsa intr-un act normativ, instanța de fond, atunci când verifica legalitatea actului administrativ contestat, trebuie sa se raporteze la toate dispozițiile din actul normativ in baza căruia a fost emis actul administrativ contestat. Susținerea instanței de fond, privind faptul ca neinvocarea nesocotirii principiului proporționalitatii in contestația administrativa atrage inadmisibilitatea criticilor care vizează aceasta împrejurare, este contrara dispozițiilor prevăzute in Constituția României. Mai mult decât atât, aceasta sutinere, raportata la disp. art. 7. alin. (5), din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:"In cazul acțiunilor introduse de prefect. Avocatul Poporului, Ministerul Public. Agenția Naționala a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum si in cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) si ia art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabila.". creează o situație discriminatorie intre cetățenii care sunt vătămați in drepturile lor printr-un act administrativ si persoanele si instituțiile statului menționate in textul citat mai înainte. Ca atare, soluționarea de către instanța de fond a criticilor reclamantei in ceea ce privește nesocotirea de către parata a principiului proportionalitatii, a fost realizata cu 'ncălcarea normelor de drept material menționate mai sus. Nu in ultimul rând, prin motivarea punctului 2 din considerentele hotărârii, instanța de fond a dat dovada de un formalism excesiv in aplicarea unor norme de natura procedurala, de natura a afecta in mod grav dreptul recurentei la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 din CEDO (cauza Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei nr. 48553/99). Tot la pct. 2 din considerentele hotărârii, instanța de fond retine in mod contradictoriu, pe de o parte, existenta culpei reclamantei in neexecularea obligațiilor contractuale si, pe de alta parte, existenta in anul 2014 a unui fenomen de mortalitate in masa a familiilor de albine la nivel național fenomen amplificat la nivelul jud. Vrancea de inundațiile repetitive din lunile martie- aprilie 2014, precum si de instalarea unei boli parazitare (Varooza). Or, existenta acestor imprejurari exclud culpa si răspunderea contractuală a reclamantei, ele fiind circumscrise unui caz de forța majora, asa cum este reglementat in contractul de finanțare. 3. Instanța de fond, pe baza unor motive contradictorii, retine pe de o parte, ca fenomenele meteo extreme invocate si dovedite de reclamanta se încadrează cazului de forța majora, astfel cum acesta este definit in contractul de finanțare, situație care determina exonerarea reclamantei de răspundere, iar, pe de alta parte, retine ca situația de fapt de la sediul investiției releva inexistenta afacerii pentru care s-a obținut o transa considerabila din contractul de finanțare, situație in care sunt incidente prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2001. Instanța de fond retine ca incidența cazului de forța majora dovedit de către reclamanta, nu poate fi reținuta motivat de faptul ca reclamanta nu a notificat autoritatea contractanta cu privirea la apariția acestui caz, situație in care aceasta atitudine se circumscrie nereguli definite de art. 2, alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Aceasta susținere este nelegala din doua perspective: In primul rând, neregulile constatate au fost determinate de forța majora, reclamanta neavand nicio culpa in producerea acestora. In al doilea rând, susținând ca nerealizarea procedurii de notificare a apariției cazului de forța majora determina inaplicabilitatea acestei cauze de exonerarea a răspunderii contractuale, instanța de fond a dat dovada iarasi de un formalism excesiv in aplicarea unor norme de natura procedurala, de natura a afecta in mod grav dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 din CEDO. Tot la acest punct, hotărârea instanței de fond este nelegala si raportat la faptul ca, deși in Contestația formulata, a invocat dispozițiile art. 11 alin. (1) din contractul de finanțare, prin care se stabilește ca în cazuri excepționale si temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forța majora invocate si comunicate între parti in condițiile legii, Autoritatea Contractanta poate decide încetarea Contractului printr-o notificare scrisa, fara a fi ceruta plata finanțării nerambursabile. ", instanța de fond, prin hotărârea pronunțata a omis sa se pronunțe asupra acestei solicitări a reclamantei. Or, in condițiile in care instanța de fond a constatat ca fenomenele meteo extreme invocate si dovedite de reclamanta se încadrează cazului de forța majora astfel cum acesta este definit in contractul de finanțare, ca efect al acestei constatări si aplicând articolul din contract citat mai sus, instanța de fond ar fi trebuit sa admită in parte Contestația si sa decidă încetarea Contractului, fara a dispune plata finanțării nerambursabile.

In fine, la punctul 4 din considerentele hotărârii, instanța de fond retine culpa reclamantei in nerealizarea aproape integrala a obiectivelor propuse in planul de afaceri si reluate in contractul de finanțare, motivat de faptul ca reclamanta a încheiat contractul de finanțare după ce a propus un plan de afaceri si a avut acces la informațiile necesare pentru asumarea in cunostinta de cauza a drepturilor si obligațiilor născute din contractul de finanțare. In opinia instanței de fond, nici măcar achiziționarea unor suprafețe de teren necesare derulării afacerii nu are relevanta in aprecierea culpei reclamantei in nerespectarea obligațiilor contractuale. Susținând un asemenea punct de vedere, instanța de fond, nu numai ca isi ignora propriile constatări dar ignora chiar si constatările organului de control consemnate in cuprinsul actului administrativ contestat. 4. Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea depusă intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 aprilie 2019.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că un prim motiv de recurs invocat de către recurenta reclamantă, în temeiul căruia aceasta a solicitat casarea sentinței recurate, vizează motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, recurenta oprindu-se la teza motivării contradictorii, aceasta presupunând existența unei contradicții între considerente, în sensul că unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că aceasta este întemeiată. În acest sens, sunt redate paragrafe din sentință care, în opinia părții, ar justifica critica formulată în recurs. Astfel, se afirmă că, deși instanța a reținut existența forței majore drept cauză exoneratoare de răspundere, a concluzionat că ea nu poate fi acceptată întrucât lipsește notificarea beneficiarului către autoritatea contractantă. Contrar afirmației recurentei, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii, argumentarea acesteia fiind logică, clară, coerentă și în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ. De principiu, un probatoriu insuficient și un raționament logico-juridic eronat pot conduce la o motivare contradictorie însă faptul că recurenta-reclamantă nu a înțeles raționamentul judecătorului fondului ori nu a fost în acord cu acesta, nu poate echivala cu o motivare contradictorie sau cu contradicție inexplicabilă. În analiza hotărârii recurate se constată că instanța de fond a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conținând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, neexistând contradicții în cuprinsul considerentelor. Astfel, instanța de fond a apreciat că fenomenele meteo extreme invocate și dovedite de reclamantă se încadrează în sfera cazului de forță majoră, așa cum este acesta definit în contractul încheiat de părți și de legislația în vigoare, însă, câtă vreme reclamanta nu a anunțat Autoritatea Contractantă în termenul prevăzut în contract și nu a înaintat acesteia documentele doveditoare, atitudinea recurentei - reclamante se circumscrie neregulii definite de la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011. În urma verificării pe teren din data de 07.04.2015, la sediul investiției, situată în comuna Gura Caliței, sat Cocoșari, județul Vrancea s-a constatat prezența a 120 de stupi amplasați în vatră, din care 4 cu familii de albine vii, iar 116 stupi cu familii moarte, restul de stupi până la efectivul de 175 bucăți fiind cutii goale, stivuite în proprietatea beneficiarului situație pentru care beneficiarul nu a prezentat la acea dată vreun document justificativ. Situația identificată pe teren în data de 07.04.2015 a fost regăsită și în urma controlului efectuat de AFIR din cadrul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor înregistrat la Autoritatea Contractantă sub nr. x/07.07.2015, în data de 06.05.2015 la sediul investiției situată în comuna Gura Caliței, sat Cocoșari, județul Vrancea. Acest lucru este demonstrat inclusiv de faptul că beneficiarul a obținut un document justificativ privitor la situația existentă din cadrul stupinei abia la data de 15.04.2015, ulterior vizitei în teren din data de 07.04.2015 a AFIR, ca urmare a sesizării înregistrată la AFIR sub nr. x/30.03.2015. Prin urmare, prevederile art. 11 alin. 1 din contract, potrivit cărora "în cazuri excepționale și temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forța majora invocate și comunicate între părți în condițiile legii. Autoritatea Contractanta poate decide încetarea Contractului printr-o notificare scrisa, fără a fi ceruta plata finanțării nerambursabile", nu sunt aplicabile în situația existentă în derularea prezentului Contract de finanțare nr. x/03.04.2014, așa cum corect a reținut instanșa de fond, Beneficiarul avea obligația de a anunța autoritatea contractantă de situația creată, fiind, în condițiile Art. 1 alin. 2 din Anexa I - Prevederi generale la Contractul de finanțare, singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integranta din Cererea de finanțare. De asemenea, potrivit art. 17 alin. (2) din Anexa I la contractul de finanțare "Partea contractantă care invocă forța majoră are obligația de a notifica celeilate părți în termen de 5 zile de la data apariției respectivului caz de forță majoră, să transmită acte doveditoare în termen de 15 zile de la data producerii acesteia și este obligată sâ-i comunice data încetării cazului de forță majoră, în termen de 5 zile, și de a lua orice măsuri care îi stau la dispoziție în vederea limitării consecințelor." Art. 17 alin. (3) "dacă părțile nu procedeză la anunțare, în condițiile și termenele prevăzute, a începerii și încetării cazului de forță majora, partea care o invocă va suporta daunele provocate celeilalte părți prin lipsa notificării.,, Rațiunea retragerii sprijinului acordat prin prima transă de plată constă în aceea că finalitatea finanțării nerambursabile trebuie să fie dezvoltarea unui proiect care se dovedește pe viitor viabil si profitabil iar recuperarea integrală a finanțării nerambursabile se impune în mod necesar în cazul în care se constată ulterior o neregulă și se dovedește că proiectul propus nu și-a atins finalitatea. Prin urmare, în condițiile în care nu s-a demonstrat că există considerente contradictorii, străine de natura cauzei sau neconcordanța între acestea și soluția din sentința instanței de fond și că argumentele recurentei vizează aspecte ce țin de fondul litigiului, criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate. Nu poate fi reținută nici incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Cu privire la motivul de recurs invocat de către recurenta - reclamnată potrivit căruia Curtea de Apel Galați "nu a ținut cont de situația de fapt și nici de condițiile de forță majoră avută în vedere la momentul emiterii procesului-verbal de constatare", situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare reprezintă o dovadă neechivocă a unei nereguli comise care a afectat întregul contract de finanțare. Punctul de vedere al beneficiarului, consemnat în procesul-verbal, nu vine să contrazică cele stabilite de către reprezentanții autorității astfel că apărările recurentei, sub acest aspect, sunt neîntemeiate. În accepțiunea contractului de finanțare întervenit între părți, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, fiind responsabil de funcționalitatea investiției în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractul de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană. În acest context, corect se reține în sarcina beneficiarului un debit rezultat din valoarea plăților efectuate, decontate de AFIR, respectiv tranșa I de plată. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs referitor la nesocotirea de către AFIR a principiului proporționalității, instanța de fond a apreciat că "sunt inadmisibile criticile acesteia la adresa procesului-verbal de constatare, întrucât reclamanta nu a invocat nesocotirea principiului proporționatitâții în cuprinsul contestației administrative." Raționamentul instanței de fond este unul corect și nu poate fi cenzurat di perspectiva (ne)respectării dreptului la un proces echitabil, așa cum susține recurenta. În accepțiunea art. 6 CEDO, motivarea hotărârilor implică răspunsul detaliat dat de judecător fiecăruia dintre argumentele părților procesului, fiind necesar să se țină seama de diversitatea capetelor de cerere, de motivele formulate. Astfel, judecătorul trebuie să arate clar motivele pe care își întemeiază decizia și să analizeze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii. (Van der Hurk contra Țărilor de Jos, CEDO 19 aprilie 1994 în Bîrsan, 2005, p. 527). Însă această cerință legată de dreptul la un proces echitabil nu exclude obligația părților de a coopera în sensul de a-și exprima clar pretențiile, structurându-le neambiguu și rezonabil (Janquie și Ledun contra Franței, CEDO, 28 martie 2000 în Bîrsan, 2005, p. 527). Faptul că reclamanta a omis să critice, în procedura administrativă, actul de control din perspectiva nerespectării principiului proporționalității nu o repune în situația de a compensa aceste omisiuni direct în fața instanței prin simpla invocare a dreptului la un proces echitabil. Pe de altă parte, conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011: "principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv". Potrivit art. 17 din același act normativ: "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității." Principiul proporționalității presupune că orice măsură adaptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului. Valoarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabilește prin aplicarea principiului proporționalității însă în speță neregula constatată afectează întreg proiectul asumat, elementele identificate și menționate anterior indicând nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate și selecție. În cauză se reține neîndeplinirea planului de afaceri nu doar în ceea ce privește viabilitatea familiilor de albine (4 familii viabile, 116 stupi cu albine moarte, 55 stupi goi) ci și cu referire la obligația asumată a beneficiarului, de achiziționare a unei suprafețe de teren. Astfel, angajamentele asumate prin Planul de afaceri, care constau în achiziționarea de teren, cu suprafața de cel puțin 2 ha teren cu destinația fâneată nu au fost duse la îndeplinire de către beneficiar, acesta neprezentând contractele de vânzare - cumpărare ce trebuiau să fie încheiate până cel târziu la data de 30.06.2015, însoțite de extrasele de carte funciară și intabulările acestora, fiind astfel încălcate prevederile Contractului de finanțare x/03.04.2014 pentru investiția "Accesarea de fonduri pentru instalarea tinerilor fermieri" . Au fost transmise către A.F.I.R doar o parte din documentele care stau la baza întocmirii contractului de vânzare- cumpărare pentru teren respectiv: - Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/23.04.2015 de Notar Public B., încheiată între C. și D., în calitate de promitenți vânzători pe de o parte și A. Persoană Fizică Autorizată, în calitate de promitentă cumpărătoare pe de altă parte a terenului arabil în suprafață de 4.166 mp situat în comuna Gura Caliței, județul Vrancea, pentru suma de 6.000,00 RON, preț ce va fi stipulat în contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică până cel târziu la data de 30.06.2015; - Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. x/23.04.2015 de Notar Public B., încheiată între C. și D., în calitate de promitenți vânzători pe de o parte și A. Persoană Fizică Autorizată, în calitate de promitentă cumpărătoare pe de altă parte a terenului arabil în suprafață de 1.791 mp și a terenului arabil în suprafață de 3.362 mp, situate în comuna Gura Caliței, județul Vrancea, pentru suma de 7.000,00 RON, preț ce va fi stipulat în contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică până cel târziu la data de 30.06.2015, Pin urmare, s-a constatat corect că, și sub acest aspect, investiția realizată de beneficiar a devenit neeligibilă, fiind afectată în substanța sa. Judicios a reținut instanța de fond că, în condițiile în care reclamanta a încheiat Contractul de finanțare după ce a propus un plan de afaceri și a avut acces la informațiile necesare pentru asumarea în cunoștință de cauză a drepturilor și obligațiilor născute din Contractul de finanțare, inclusiv a informațiilor în Ghidul solicitantului, aceasta este în culpă pentru nerealizarea aproape integrală a obiectivelor propuse în planul de afaceri și preluate apoi în Contractul de finanțare. Împrejurările că reclamanta a încheiat antecontracte de vanzare-cumparare pentru suprafețe de teren mult inferioare ca suprafață față de ceea ce-și propusese în planul de afaceri, că a repopulat o parte din stupi, la nivelul anului 2019, cu 90 de familii de albine nu este relevant pentru a aprecia în sensul lipsei oricărei culpe în sarcina sa. Justificări de genul: "sunt la început de drum și nu am experiența unui apicultor în vârstă" sau "m-am implicat si in achiziționarea unor butoaie, unei centrifuge si a mai multor componente necesare apiculturii" nu acoperă neregula constatată și nici nu reduc gravitatea acesteia, nu revitalizează proiectul, nefiind oferite garanții de implementarea acestuia în conformitate cu Contractul de finanțare nr. x din 03.04.2014. Prin urmare, corect susține intimata că primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare respectarea cu strictețe a condițiilor de realizare a obiectivului subvenționat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenției de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor iar obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului formulat de recurenta- E. împotriva sentinței nr. 149 din 15 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,