ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2016

Decizia nr. 1316/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.Obiectul cererii deduse judecății;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate îndeplinite condițiile privind acordarea transei a II-a în ce privește executarea Contractului de finanțare din 2010; să se dispună anularea notificării privind refuzul de plată înregistrat la pârâtă sub nr. 7206 din 13 martie 2013; să fie obligată pârâta la plata tranșei a II-a în cuantum de 42.800 lei, conform contractului de finanțare și cererii de plată.

Curtea de Apel Bacău, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 117 din 11 septembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia de respingere a cererii de plată a tranșei a II-a comunicată reclamantului cu notificarea nr. 7206 din 13 martie 2013, obligând pârâta la plata tranșei a II-a în cuantum de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C., încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a reluat situația de fapt prezentată și în fața primei instanțe, susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin D.

Recurenta a arătat că o critică substanțială a sentinței atacate privește considerentele acesteia, potrivit cărora prima instanță a apreciat că instituția nu a făcut dovada existenței unei nereguli în derularea contractului de finanțare încheiat între părți.

Contrar celor reținute, recurenta a susținut că nu au fost respectate de către beneficiar prevederile din Contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului D., respectiv realizarea unei investiții de minim 30% din sprijinul acordat.

Astfel, deși beneficiarul propunea o investiție de minim 30% din valoarea sprijinului acordat, în urma verificărilor, s-a constatat că acesta nu a reușit să realizeze acest procent, justificarea efectivă fiind de 26,45% din investiția propusă, fiind nerelevant faptul că obligația asumată a fost îndeplinită ulterior datei efectuării controlului, așa cum se susține de către intimat, citând prevederile art. 3 alin. (4) din Anexa 1 la Contract și ale Ghidului Solicitantului pentru măsura 112 - pag. 9.

Totodată, față de susținerea intimatului-reclamant, potrivit căreia nu se mai poate supune verificărilor privind eligibilitatea cheltuielilor propuse după momentul încheierii contractului de finanțare, care nu poate fi primită, a invocat prevederile Anexei 1 la Contractul de finanțare - art. 1, art. 3 alin. (1), art. 13, art. 8 (5) și art. 16 alin. (1).

Prin urmare, contrar celor susținute de intimat, în accepțiunea contractului de finanțare încheiat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziție și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de beneficiar, autoritatea contractantă poate proceda la respingerea cheltuielilor din perspectiva Ghidului solicitatului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarului de achiziții sau refuzul plății. Parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoștință despre această posibilitate.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate, actele administrative emise de autoritatea pârâtă fiind temeinice și legale.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A., a invocat inadmisibilitatea recursului, apreciind că nu a fost indicată vreo normă încălcată de către prima instanță, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, a susținut că singura critică din cererea de recurs privește considerentele sentinței atacate, potrivit cărora nu s-a făcut dovada existenței unei nereguli în derularea contractului de finanțare, or, judecătorul fondului a reținut, pe baza înscrisurilor și expertizei efectuate în cauză, că reclamantul și-a îndeplinit obligația contractuală și nicidecum că recurenta nu a dovedit contrariul.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 ianuarie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia de respingere a cererii de plată a tranșei a II-a, în cuantum de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare, comunicată reclamantului cu Notificarea nr. 7206 din 13 martie 2013.

Între

recurenta-pârâtă B., în calitatea de autoritate contractantă, și intimatul-reclamant A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanțare din 05 mai 2010, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul,,Îmbunătățirea managementului exploatației agricole din satul Motoșeni, com. Motoșeni, județul Bacău”.

În baza contractului menționat, recurenta-pârâtă s-a angajat să acorde intimatei-reclamante sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, în sumă de 107.000 lei.

Î

n cadrul proiectului, reclamantul a solicitat achiziționarea unei mașini de erbicidat, achiziționarea unei semănătoare pentru păioase, precum și achiziționarea unui număr de 20 de șuine.

Sprijinul pentru instalare se acordă în două tranșe, prima cerere de plată reprezintă 60% din valoarea contractului, iar cea de-a doua reprezintă 40% din valoarea contractului.

Obiectul prezentului demers judiciar îl formează cea de-a doua cerere de plată, formulată la data de 20 decembrie 2012, care a fost respinsă cu motivarea că nu s-a demonstrat că cel puțin 30% din valoarea sprijinului acordat a fost investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizării și dezvoltării exploatației agricole, decizie comunicată intimatului-reclamant cu Notificarea nr. 7206 din 13 martie 2013.

S-a reținut, potrivit planului de afaceri, că pentru justificarea a 30% din valoarea ajutorului trebuia să se achiziționeze o mașină de erbicidat, o semănătoare păioase și 20 de porci de îngrășat.

În urma controlului efectuat pe teren, s-a constatat existența celor două utilaje, însă lipseau cei 20 de porci prevăzuți în documentația aferentă dosarului cererii de plată, justificându-se astfel doar 26,25% din valoarea ajutorului acordat.

Contestația formulată împotriva refuzului de plată a fost respinsă de autoritatea recurentă, care și-a menținut punctul de vedere, în sensul că la data de 14 februarie 2013, data vizitei pe teren, nu au fost găsiți cei 20 de porci și că la data de 09 aprilie 2013 se regăsesc în exploatație un număr de 15 porci, dar aceștia sunt achiziționați ulterior depunerii cererii de plată.

Critica autorității recurente este centrată pe ideea caracterului neeligibil al cheltuielilor ocazionate în cauză, în opinia acesteia, nu au fost respectate de către beneficiar prevederile din Contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului D., respectiv realizarea unei investiții de minim 30% din sprijinul acordat, justificarea efectivă fiind de 26,45% din investiția propusă, astfel cum s-a constatat în urma controlului efectuat, iar îndeplinirea ulterioară a obligației asumate nu are relevanță.

Instanța de control judiciar constată că premisa de la care pornește recurenta-pârâtă este una eronată, în raport cu documentația privind cererea de plată a tranșei a doua din sprijinul financiar acordat, înregistrată la data de 20 decembrie 2012.

Astfel, se reține că în mod greșit s-a refuzat plata celei de-a doua tranșe, în condițiile în care, în urma verificărilor efectuate în teren de experți ai autorității, la data de 21 decembrie 2012, s-a constatat că atât utilajele, cât și animalele se află la sediul exploatației, relevant fiind Raportul din data de 28 decembrie 2012 care menționează îndeplinirea condițiilor din contractul de finanțare și planul de afaceri, cererea de plată fiind considerată eligibilă, iar documentația aferentă acestei cereri făcea dovada achiziționării celor 20 de porci.

Așa cum corect a reținut și judecătorul fondului, motivul invocat de recurentă în respingerea cererii de plată nu poate fi primit, având în vedere că lipsa celor 20 de porci în exploatație la data de 14 februarie 2013 este justificată prin aceea că porcii achiziționați în luna iulie 2012 au atins greutatea optimă pentru comercializare și ca atare au fost vânduți, în perioada 28-31-decembrie 2012, iar ulterior, până la data de 09 aprilie 2013, au fost achiziționați alții, un număr de 15 porci în vederea realizării planului de afaceri pentru anul 2013, intimatul-reclamant având obligația, potrivit Notificării nr. 192 din 09 martie 2012, de a avea în exploatație un număr de 20 de porci anual, în perioada 2012-2014 (anii 3, 4 și 5).

În speță, prezintă relevanță documentația depusă în susținerea cererii de plată, rezultatul controlului efectuat pe teren în data de 21 decembrie 2013 și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că intimatul-reclamant îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru acordarea tranșei în discuție, concluzii împotriva cărora, se observă, că nu au fost formulate obiecțiuni și nici critici în calea de atac.

Totodată, instanța de control judiciar are în vedere și înscrisurile depuse la dosar de către intimat, respectiv Registrul-jurnal de încasări și plăți, însoțit de facturi și chitanțe, cu care se face dovada achizițiilor în cadrul contractului de finanțare, din anul 2012 până în prezent, acestea fiind evidențiate astfel în contabilitate.

În aceste condiții, se constată, dincolo de orice îndoială, că, în cauză, au fost respectate de către beneficiar prevederile din Contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, nefiind încălcată nicio dispoziție din cele menționate de recurentă, iar achizițiile făcute constituie cheltuieli eligibile potrivit prevederilor Ghidului solicitantului - Măsura 312.

P

rin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, și va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant, cu titlu de onorariu avocat, cheltuielile de transport nefiind dovedite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. (succesoare a B.) împotriva sentinței nr. 117 din 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant, cu titlu de onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.